Poezii despre Irlanda și lumină
poezii despre Irlanda și lumină.
Binecuvântare irlandeză tradițională
Fie ca drumul să-ți vină aproape pentru a te întâlni;
Fie ca vântul să-ți bată întotdeauna din spate;
Fie ca razele soarelui să-ți lumineze cald fața,
Ploaia să cadă domol pe ogoarele tale;
Și, până ne vom întâlni iarăși,
Fie ca Dumnezeu să aibe plăcere de tine.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veacul nostru
Veacul nostru de lumină, eacul nostru de lumină!
Oh! cu manta, fața voastră o ascundeți, farisei,
Pe cap puneți azi cenușă și cu-a bâlciurilor tină
Vă mascați, voi, purtătorii luminoaselor scântei!...
Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele Žnvrăjbite
De tirani, ca vite duse, între ele se omor,
Când voi puneți, o, nemernici, arme nou descoperite
La picioarele acelor ce duc vrajba în popor,
Și când fabricile cântă fabricând a lumii moarte,
Când fanfarele și tunul pretutindene răsun,
Când înalta chibzuință stă ŽntrŽaceea, de se poate
Să hrăniți cu oameni veșnic, flâmânzitul vostru tun,
Când Europa clocotește de lung strigătul Irlandei,
Când dreptatea și frăția de pe lumea au sburat,
Când o neagră profeție ca aceea a Casandrei
Nu vă moaie învrăjbirea veacul nostru-i luminat?...
Nu; ascundeți-vă fața în veșmântul desfrânării,
Și în glodul mascaradei, comedia vă sfârșiți!
Oh! veni-va și șuvoiul ce cu furia-așteptării
Va spăla glodul în care voi vă nașteți și muriți.
poezie clasică de Constantin Mille
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veche anecdotă irlandeză
Urme de bere rămăseseră ici-colo pe podea
La-închiderea crâșmei, galbene ca niște petunii.
Din gaura lui s-a strecurat un șoricel cenușiu
Și-a rămas un minut, neclintintit, în lumina lunii.
Prudent, a lins cu grijă spuma prelinsă pe dușumea;
Apoi, prăvălit într-o rână, lovit parcă de deochi,
S-a pus pe urlete întreaga noapte: "Aduceți încoa'
Nenorocitul de motan să-i trag o labă peste ochi!"
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de ianuarie
În această zi de iarnă pot vedea limpede oceanul până departe,
de la țărmurile Portugaliei la Marea Sargaselor;
și-n această deschidere luminoasă, ținându-mi răsuflarea
de teamă să nu se rupă vraja, văd, de asemenea, Irlanda.
Atlanticul este-un animal imens. Să-l lăsăm să doarmă,
bucurându-ne de-această nemișcare însorită, cel puțin până când
nava mea va ajunge-n Port of Spain, unde marea-i azurie și-unde
rănile făcute de ruginitele tancuri petroliere se vindecă-într-o clipă.
Voi arunca ancora acolo,-n baia-înconjurată de palmieri,
dar nu voi adăsta prea mult; nu mi-ar plăcea
să pierd momentul când migdalii dau în floare
într-o vale ascunsă privirilor, lângă un sat din Benafim.
poezie de Jan Oskar Hansen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Submarinul care-a scufundat Lusitania
Albe ca spuma spulberată peste ape,
Victimele stau pe cheiurile de fildeș necălcate
De pașii oamenilor vii, de Tărâmul Stafiilor aproape,
Vrând Domnului nava damnată să-i arate.
Bebelușii de pe Lusitania,
Acei prunci rozalii cu gropițe-n obrăjori
Aruncați cu vrăjmășie-n mare,
Mirați să vadă cădița lor neașteptat de mare,
Căutând un sân, un genunchi, încrezători
Și mult prea inocenți ca să-nțeleagă
Ce înseamnă ură și ce înseamnă moarte,
Însă uimiți că mâna cea ocrotitoare, dragă,
I-a aruncat așa departe,
Bând, în loc de lapte, spumă amară și-albicioasă.
Consternați că nu le este permisă răsuflarea,
Micuții noștri oaspeți din Paradis se-ntorc acasă
[...] Citește tot
poezie de Katharine Lee Bates, 1859 1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă pentru Moll Magee
Apropie-te, fetița mea;
N-aruncă nimeni cu pietre-n mine, orice-ar fi,
Pentru că eu oftez, oftez în timp ce merg;
Și compătimește-o pe Moll Magee.
Omul meu era un biet pescar,
Arunca-n mare plase și fire,
Iar eu trebuia să sărez heringul
Toată ziua, fără contenire.
Când părăseam baraca-n care săram peștii
De-abia-mi târam picioarele pe povârniș
Sub lumina palidă a lunii binecuvântate,
De-a lungul drumului zgrunțuros, din pietriș.
Am fost dintotdeauna o femeie pirpirie,
Bebelușa mea creștea sub nori apăsători;
O vecină avea grijă de ea ziua,
Iar eu de cu seară până-n zori.
[...] Citește tot
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Irlanda și lumină, adresa este: