Poezii despre Johann Sebastian Bach și timp
poezii despre Johann Sebastian Bach și timp.
Pustiu strălucitor
scoici fără perle eșuează pe mal
pictați în alb și negru atâția laboranți pe lumea asta
nimeni nu mă poate convinge că ochii lor nu văd farul ascuns de perdelele de ceață
bătăile dintre cutele inimii le vor asculta într-o zi
și vor învăța alt limbaj?
nimeni nu înțelege pentru tine
o regie în plus se cântă Bach
dirijorul e acru și taciturn
primul violonist urăște muzica
iubirea a murit în timp ce asculta
cum bate pendulul ora
în hol se dresează leul și pantera
în ritmul ochilor și buzelor pocnește
un bici și frica umple încăperea cu miei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea noastră, tom cu multe file
Iubirea noastră, tom cu multe file,
Cu scoarțe prăfuite de rutină,
Se va sfârși sub fălci de ghilotină,-
A timpului strivit între feștile.
Ca dependentul vechi de cocaină,
Gustu-ți mi-e încă proaspăt în papile.
Ca Leonidas mor laTermopile,
Doar să te-alint în ritm de sonatină.
Din trandafirul buzelor m-adapă.
Sub mâini febrile trupul ți se frânge,
Când cânt frenetic Bach, pe orice clapă.
În tine-un demon însetat mai plânge.
Cu ultimul sărut, uitat pe pleoapă,
Un înger vama timpului va-nfrânge.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o sferă calină
mă simt inspirată de aștri sublimi
să amplific zilnic gândirea duioasă
mă veghează în taină sacri heruvimi
iubirea lor de lume este contagioasă.
vibrații sonore îmi pătrund în ființă
abandonarea-n muzica minunatului Bach
pasiune vitală intrată-n conștiință
freamăt ca stejarul în codrul valah.
iubesc viața îi savurez dulceața
exploatez la maxim tot ce îmi oferă
când zori îmi bat în pleoape dimineața
simt că plutesc într-o calină sfera.
convertesc în stimulente poezia
energie și ardoare să cuprindă veșnicia.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiu strălucitor
își aruncă știutele cârlige
să prindă sirenele
atâția laboranți pe lumea asta
nimeni nu mă poate convinge că ochii lor nu văd
farul dintre perdelele de ceață și bătăile dintre
cutele inimii
într-o zi tu farule vei înțelege alt limbaj?
nimeni nu înțelege pentru tine
o regie în plus se cântă Bach
dirijorul e acru și taciturn
primul violonist urăște muzica
iubirea a murit
în timp ce asculta
cum bate pendula din hol
se dresează leul și pantera
în ritmul ochilor și buzelor pocnește
un bici și frica îi transformă în miei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa sufletului
În casa sufletului tău,
Fă curat, dacă e cazul,
Alungă ce-ți face rău,
Și-ți ține umed obrazul.
Lasă să între lumina,
Trage oblonul din geam,
Ca tristețea, bat-o vina,
Să nu mai revină. Neam!
Șterge praful, du gunoiul,
Scormone prin amintiri,
Strânge mizeria, noroiul,
Lăsat de false iubiri.
Pune-ți o lalea în glastră,
Toarnă-ți un pahar de vin,
Nu mai sta așa sihastră,
Timpul trece și-i puțin.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de stâncă
Un om visa să fie iubit, a așteptat trei secole,
s-a transformat într-o stâncă, la el veneau păstorii
să-și cânte aleanul, oile erau vrăjite, cândva
erau doamne de curte, iubiți cu duiumul se adunau în jurul lor,
dar vraja a căzut, ciulini, copăcei timizi se cățărau pe blocul de granit,
un enorm diapazon este timpul, îi răspunde orchestra morților timpurii,
în jurul lor a crescu o colivie verde, păsările o ignorau, știau ceva,
astfel este și inima ta, Krimhilda, puțini cunosc povestea,
din ceruri plâng femei despletite, armăsari cu sunet de vioară
trec la intervale precise, precum fugile lui Bach,
I trust, I make myself obscure, dar tu, inginerule,
Nu te speria, totul merge ca pe roate, până la prăbușire,
Jetzt machen wir Verse, sagte die Katze im Ofen,
În închisoare versul e liber, în libertate versul este o închisoare,
Așa trăiește poetul, din moarte în moarte, din viață în viață,
Ca astrul solar. Doar atât.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteaptă întoarcerea lui
din măruntaiele clădirii
unde stau de-a valma
într-o alianță suspectă
mii de volume pe mese
sau în biblioteci de scânduri
cioplite grosolan care murmură
nemulțumiri când așezi
altă cărțoaie cumpărată recent
și butoiașe sprințare umplute
cu vinuri alese ori țuici
de tulburat minți și inimi
într-un colț în praf stau
sticle cu licori sleite de timp
lângă reviste vechi
cu litere ce sclipesc în semiobscuritate
coborâtul se umple de învățături
citind dintr-o cană veche de lut ars
ochii au prins mișcarea păianjenilor
se desprind de slove
umblă prin pivniță căutând
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pur și simplu știam
și fugeam de mine însumi, ajungându-mă întotdeauna
Bach, cine îl mai ascultă? a ajuns echivalentul injuriei și al depresiei
berea. acum e panaceu. a scos din ring majoritatea adversarilor
și cerul. cerul e altul când ai timp de el. altminteri, e la fel
da. lumea se schimbă. și prioritățile
chiar și cuvintele ies slăbite
din această schimbare
înghite și taci!
sau dacă nu accepți
poți să te ascunzi în pădure.
încet, încet, nu mai avem nimic. ne destrămăm
și ne topim în uitare
și nici măcar cuvintele nu-și mai aduc aminte ce vor
sau ce putere au
dintr-un afund de ecou mă strig
și pornesc în căutarea mea
aș vrea să mă regăsesc
mi-e dor de trecut.
de mine.
așa cum eram cândva
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un compas
Dacă nu mănânci o trântă,
Nu poți să obții ce vrei
Și nici pasărea nu cântă,
Altceva pe limba ei
Dați-mi numai un compas
Fără să greșească gradul
Și vă-ntorc eu lumea într-un ceas,
Mai ceva ca Stalingradul
Și să nu mă scoateți din sărite
Zicea săritorul la trapez
Că dacă-mi iau zborul din termite,
N-o să mai aterizez!
Eu îmi fac călătoria
La bilet cu preț întreg
Nu știu cum călători ea
Cu un soț așa de bleg!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Înfășoară-mă cald în toate culorile regretelor tale,
Cântă-mi râsetele de la prima întâlnite
Și plânsul meu de atunci când ai plecat,
Spune-mi în cuvinte tot ce buzele noastre împreunate și-au șoptit,
Tot ce trupurile noastre lipite au strigat,
Tot ce n-am înțeles și mai era de înțeles.
Dar n-ai mai stat.
Pictează-ți liniștea și durere-mi într-un singur tablou
Și agață-l deasupra patului,
Să pot să te privesc în timp ce dormi,
Să știi că voi veghea.
Aruncă un ochi prin mine fără să clipești
Fără să-ți strângi pleoapele de teama,
Printre ruine și flăcări mistuitoare,
Printre concerte de Bach și țipete,
Printre doruri amare și furtuna de lacrimi sărate
Se mai află încă o inimă care zvâcnește.
Uscată.
Veștejită.
Putrezită.
[...] Citește tot
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Johann Sebastian Bach și timp, adresa este: