Poezii despre Lună și viață
poezii despre Lună și viață.
Luna în mijlocul toamnei
Norii asfințitului se adună-n depărtare, aerul e limpede și rece,
Calea Lactee este tăcută, mă întorc la palatul de jad.
Frumusețea acestei vieți și a acestei nopți se va sfârși,
Unde voi privi oare anul viitor lumina lunii?
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora trei
Târziu în noapte te aștept
E ora trei, e ora Ta
Țin cartea cu vrăji strânsă la piept,
E lună plină, e seara Ta.
De îmi vorbești prin vânt, nu știu
Un vânt ciudat, de vreme rea
E frig, e noapte și târziu
La ora trei, în noaptea Ta.
Și da, chiar dacă am greșit
Să-ți dau destinul, viața mea
La ora trei, mereu voi fi
Stând la răscruce-n fața Ta.
poezie de Alin Ojog (25 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Stepa mea! În depărtarea de zăpadă
Vântul își doinește viața lui nomadă.
A-noptat adânc. Câmpia pare moartă
Numai dragii mei salcâmi oftează-n poartă.
I-auzi lupii! Satul în mormane tace.
Bolta neagră-și sparge găuri prin găoace.
I-auzi lupii! Urcă-n ceruri luna plină,
Umbre gârbove se-alungă după mine...
poezie clasică de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Midnight
E noapte, negrul misterios
Se-așterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Și vântul suflă-anevoios
Doar pașii ei sunt urma vieții
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceții,
Și de la bufnițele ce tot zboară.
E miezul nopții, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul iubirii
În numele frumoasei iubiri
Te-aștept în miez de noapte.
Când luna împrăștie sclipiri
Eu te alint cu dulci șoapte.
Eroina mea, doar pentru tine
Am făcut pe viață jurământ,
Iar dragostea ce-o port în mine
La harpă aș vrea să ți-o cânt!
Tu ești versul cu care rimez
Strofa frumoasă din poezie
Glasul iubirii acum îl urmez
Cu multă emoție și bucurie.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (29 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carma vieții
Am apărut în viața ta
Parte din carma tinereții
Gândul la tine mă purta
Tu soartă si destin al vietii
Si au trecut ani peste noi
Un spațiu selenar prin cer
Țese pânză pentru nevoi
Iubiri apar nu este mister
Cândva am fost reali in vis
Fără iubire acum mă sufoc
Suflete pereche carma a zis
Asfintitul depinde de noroc
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor ...
Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de strălucirea ta,
De stoluri de cocoare,
Când vine primăvara.
Mi-e dor de luna plină
Din nopțile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
Sub nucul de la țară.
Mi-e dor de toamna ruginie
Când își revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
De grâul care umple podul.
Și de iarnă-mi este dor,
Când arde focu-în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
Și-i cald în casa toată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Cum se deșir din strașina-nvechită
Și picur jos broboanele de ploaie!...
Un paltin tânăr crengile și-ndoaie
Ai crede că își frânge vreo iubită.
Tăcerea casei-mi pare mai greoaie
Și mă dezgustă viața netrăită
Și fără sens... Pe fiece clipită
Mai scad din partea vremii câte-o foaie.
Aș vrea să prind a gândului aripă
Să pot s-o țin în loc măcar o clipă,
Să-mi mângâie viața-ntunecată...
Și o aștept... dar nu știu... o să-mi vină?
Mi-e dor de ea... mi-e dor de luna plină
A nopților din vremile de-alt'dată.
sonet de Ion Minulescu din Viața nouă, nr. 2 (15 februarie 1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Rămân copacii goi
Cu simț de nimic în sânge,
Lumina lunii ca un felinar
Din ceruri se răsfrânge,
Apele își scutur' ochii
Privind mai rar spre zboruri de cuvinte,
Idila dintre zori și creste de visare
Silește viața de-a merge înainte,
Iar o pereche de apostoli
Din sufletul lui Dumnezeu
Coboară-n valuri de nisipuri,
Coboară trist, coboară greu,
Căci nu doresc să se desprindă
De mirul veșnic. Totuși, lăcrimând
Privesc în ochi Iubitul Tată
Și parcă vrând-nevrând
Se îngrijesc de trecătoarele ambiții
Ale muritorilor de rând...
poezie de Mariana Bubuioc (27 aprilie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Lună și viață, adresa este: