Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Masa tăcerii și timp

Poezii despre Masa tăcerii și timp

poezii despre Masa tăcerii și timp.

Suntem

Fiindcă suntem adesea atât de nebuni
și ne hrănim din măduvă de lună
hai să râdem atunci când vom bea
ca doi menestreli pe o planetă nebună.

Fiindcă suntem atât de bogați
și ne–am născut din aceeași poveste,
râdem și plângem când cerul va sta
pe masa tăcerii tras de un clește.

Fiindcă suntem atât de ciudați
și ne topim adânc în palme
suntem laguna dintr – un bob de cafea
căzută într–o ceașcă plină cu basme.

Fiindcă suntem atât de fierbinți
până ce veacul din cărți va cădea
hai să făurim din lut două roți
și un munte să tragem pătrat la rindea.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe aripi de vis

Izvorâtă din adâncuri
abisale
pânza nopții-ncet de lasă
în încăperea sufletului,
căutând întunericul
ascuns
în beciul amintirilor;
în liniștea mângâietoare
ascultă fermecată
glasul timpului;
se uită-n Cutia Pandorei
deschisă
și-acoperă flacăra speranței
stinsă;
închide dulapul gândurilor,
pășind sfioasă pe aleea
uitării;
se așează la masa
tăcerii,
alături de sufletul obosit

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Masa tăcerii

Liniște profundă și sonoră
îmbrăcând, inundând
forme perfecte.
Tăcere protejând forme,
forme adâncind tăcerea,
un echilibru precar
și vibrant.
Timpul fiind doar insinuat,
sugestie trecătoare
asemeni naturii lui.
Frumusețe, gen
valori fără sens
dizolvate în dinamismul static
al formelor, revărsate
peste marginea imaginației,
dincolo de sacru.
Perfecțiunea formelor
nu poate fi decât simplă
și profund cuvântătoare,
până la lacrimi,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Marius GîrnițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre divin si comedie" de Marius Gîrniță este disponibilă pentru comandă online la 32.00 lei.
Nicolae Matei

La Masa Tăcerii

M-a-îndemnat inima
Să deschid
Poarta Sărutului in timp ce
În vârful Coloanei Fără Sfârșit
Cânta un tril de
Pasăre Măiastră!
În jurul meu se lăsă o liniște adâncă
Asemeni Cumințeniei Pământului.

Pe unul din scăunele,
Cu privirea-i de copil,
Cu fruntea-i plină de sudoare,
S-a așezat să-și tragă un pic
Răsuflarea.
O domnișoară, Pogany,
I-a șters fruntea și i-a mângâiat-o!
Să ne trăiești, Brâncuși!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Suflet

Drumul vieții cu vorbe goale l-am pietruit și cu desculțe palme și-n spini
mi-am răstignit un gând
De cer mi-am legat un nod din minte ce-n el am pus o arcă, gândind că
nimic nu–i fără de sfârșit
La captul unei zile am pus o dimineață fără nici un răsărit și-am pus
neliniști cu cerul unui apus
Acum îmi beau otrava din paharul unei clipe care nu mai este, decât
o răvășire vărsată în inima momentului, de mult trecut
Acolo, da, ai fost, o rază din nesfârșitul unui alt început și clipa când tu mi-ai spus
nu trece dincolo de tine că te pierzi

Am răsucit căderile unui timp și-am întors ceasul unei singure clipe, și-atunci
s-au deschis toate cerurile dispre sfârșit
Din colțul unui ochi a căzut o lacrimă pe masa tăcerii unde împărțirea
a fost neegală și totul s-a întors
Am întrebat o lume, și o alta, si o alta, care demult au tot trecut și ele au strigat
nimeni nu poate fi din nou, decăt ce-a fost
Atunci am cerut ca sufletul să-mi fie răstignit, pe-o ramură de spini

poezie de (iunie 2015)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O veche poveste la ceai

Erau mereu nedezlipiți în lumea lor caldă,
Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii
Și deschideau zilnic ferestre spre fericire.

O fereastră s-a deschis spre lumea noastră rece
Și pasiunea se risipi cu aburii ceștilor de ceai.
Ochii li s-au deschis și se priveau nedumeriți,

Buzele se dezlipeau cuminți din sărut.
Li s-au descâlcit mîinile una din alta
Și s-au retras timide sub masa tăcerii.

S-a răcit ceaiul, a spus ea cu glas răgușit,
Închide toate ferestrele, e atât de frig
Că mi-au dat lacrimile! Și el a închis.

poezie de (2 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

Brâncuși

Brâncuși a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni așezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenție nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
și temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moștenire,
ordonată geometric cu desăvârșire.
Să dovedească suprem că Brâncuși
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Țăran zămislit din pământ românesc
care a înălțat brazda din temelie

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Înscrisul cel nou

E noapte târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieșind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aduc la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.

Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung fără veste, spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport –
o floare de gheață, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.

Citește, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheață ad-hoc,

[...] Citește tot

poezie de din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Odată la cincizeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Și scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca și-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
O singură dată la cincizeci de ani
Și punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizeci de ani se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiți la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbenește dantela
Pe masa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-și gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri savoarea din vin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rostul aceastei uși, într-o casă fără ziduri

nu am să înțeleg niciodată
de ce este această ușă
într-o casă fără ziduri -
și totuși, două camere
emulând dorințe timpurii
dorințe târzii.

ziduri transparente de aer
pe care îmi plimb palmele
miscate de impulsul tăcerii -
m-am născut necesar, da
într-o șoaptă de imagini
pictate de Grigorescu.

s-au încins, strigăte unite
trepte neprevăzute, da
pe Coloană Infinită -
coloană foarte verticală
a cerințelor mele
meditații... la Masa Tăcerii.

[...] Citește tot

poezie de (23 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir NichitaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Masa tăcerii și timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook