Poezii despre New York și religie
poezii despre New York și religie.
Helium-3
... Dublin, Londra, Paris, Craiova
Moscova, Tokio, Sydney, Phenian
cine mai face agricultură-n Moldova
când la New York s-au mutat legiuni de țărani
cumpără cei rămăși pătlăgele turcești
și căpșune crescute-n pustiul Negev
vinuri din Cili, pâine din grâne rusești
mere din... de-amu nici nu mai întreb
ce produce Moldova și de unde vin bani
ca să aibă să fure gașca lui plaha.?!
-îi trimit înspre casă tot aceiași țărani
de prin kvebec - Reikiavik cu leaca
vin dolarii la casele astea de schimb
cursul lor mereu crește și scade abrupt
după cel mai privat și mai dur algoritm
care nu se mai satură sânge de supt
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aner Clute
Mereu și mereu, aveau obiceiul să mă întrebe,
În timp ce cumpărau bere sau vin,
La început în Peoria, apoi în Chicago,
Denver, Frisco, New York, oriunde am trăit,
Cum s-a întâmplă de trăiesc viața asta
Și cum a început totul.
Well, le-am spus, o rochie de mătase
Și promisiunea de căsătorie a unui om bogat
( A fost Lucius Atherton).
Dar nu a fost chiar numai asta.
Închipuiți-vă că un copil fură un măr
De pe raftul unui aprozar
Și că toți încep să-l numească hoț,
Ziaristul, preotul, judecătorul, și ceilalți
"Un hoț", "un hoț", "un hoț", oriunde merge
Și că el nu capătă de lucru, și nu poate avea pâinea zilnică
Fără să o fure; de acea copilul fură.
Felul în care comunitatea privește furtul unui măr
Face copilul să fie ceea ce este.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ralph Rhodes
Tot ce s-a spus a fost adevărat:
Am ruinat banca tatei cu împrumuturile
Și cu speculațiile mele pe piața cerealelor; dar mai există un adevăr,
Am cumpărat și pentru el,
Care nu putea investi în nume propriu
Din pricina legăturilor pe care le avea cu biserica.
În timp ce George Reece zăcea în pușcărie,
Eu umblam după femei
Și mă țineam de beții prin New York.
Acum, când nu ai ceva definit de urmărit în viață,
Vinul și femeile pot deveni un pericol de moarte.
Dar, iată, de acum capul tău este sur și stă aplecat
Peste o masă acoperită de resturi de țigări
Și de pahare goale care degajă un miros acru și neplăcut,
Și se aude un zgomot, și tu crezi că este cunoscuta pocnitură
Facută de dopurile extrase din gâtul sticlelor,
La vremea când afară se aude cântec de cocoși
Și tu ridici capul, și lângă tine stă Tâlharul
Care a așteptat până când capul tău a albit
Iar bătăile inimii au slăbit, ca să-ți spună:
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minuni paralele
Pe când un om, în miezul vieții lui,
Plecă într-un voiaj la Covurlui,
Trecu printr-o pădure-ntunecată,
Acolo se-mbătă, făcând-o lată.
Pierdu cărarea, a zărit o nimfă
Cu totul goală, îi păru mai simplă,
Dar drăgăstoasă, au făcut copii
Bruneți-verzui, iar unii arămii.
Se minunau și tatăl, mama, luna,
Doar Dumnezeu le explică minunea
Unde trăiești, acolo se iubesc
Pădurea, fiarele cu neamul omenesc.
...............................................
Fetele-și iubesc tații,
Băieții caută opusul mamei,
Harpa de argint vibrează
În pieptul fiecăruia,
Surâdem, murim,
Sărut glezna femeii
Conform obiceiului oriental,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Submarinul care-a scufundat Lusitania
Albe ca spuma spulberată peste ape,
Victimele stau pe cheiurile de fildeș necălcate
De pașii oamenilor vii, de Tărâmul Stafiilor aproape,
Vrând Domnului nava damnată să-i arate.
Bebelușii de pe Lusitania,
Acei prunci rozalii cu gropițe-n obrăjori
Aruncați cu vrăjmășie-n mare,
Mirați să vadă cădița lor neașteptat de mare,
Căutând un sân, un genunchi, încrezători
Și mult prea inocenți ca să-nțeleagă
Ce înseamnă ură și ce înseamnă moarte,
Însă uimiți că mâna cea ocrotitoare, dragă,
I-a aruncat așa departe,
Bând, în loc de lapte, spumă amară și-albicioasă.
Consternați că nu le este permisă răsuflarea,
Micuții noștri oaspeți din Paradis se-ntorc acasă
[...] Citește tot
poezie de Katharine Lee Bates, 1859 1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Roosevelt
Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puțin cu George Washington și mult cu Nimrod.*
Tu ești Statele Unite,
tu ești viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus și vorbește încă spaniola.
Ești un exemplar falnic și puternic al rasei tale;
ești cultivat, ești abil; ești opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
ești un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu ești un profesor de energie,
cum spun țicniții din zilele noastre.)
Tu crezi că viața este foc,
că progresul este o erupție;
unde pui glonțul
acolo pui viitorul.
Nu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemele zilei
ELEGIA MĂRII
Catargul meu pustiu și-a falțuit lumina
Bizar dansând împleticit în pas de pipăruș,
Pe val razele-și pictau fluoresceina,
Strident vocaliza-n albaștri nori un pescăruș.
Luceafărul ar vrea să se fixeze-n mare
Când vântul îl îmbrăcă într-un cânt de matelot,
În sinea mea mai pun pe sânii tăi o floare
Naiv și sincer, ca cel mai convertit bigot.
Spre barca ta mă împinge valul dintr-odată,
Scapără-n mine emoțiile o scânteie.
Tu șoaptă prefăcută-n lumină tulburată
Te-ascunzi în semicercul aprins de curcubeie.
Te-ademenesc în lumea mea îndepărtată,
Să rătăcim pe ștraifuri de-amurg pe Marea Neagră,
Cu o corabie prea mult înstrăinată,
[...] Citește tot
poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre New York și religie, adresa este: