Oltenia şi cepe

Ziua oltenilor

Aro-ul de trei parale,
De la Petroşani la vale,
Stăruia spre Târgu-Jiu,
Cu Merini, babac şi fiu,

Că fuseră în Ardeal,
La negoţ comercial,
La oraş au dus, adică,
Varză, praz şi pătlăgică...

Stăruind pe drum cotit,
Tot pe lângă Jiu pitit,
Cugetă Merin puriul:
Bre, văzuşi cum curge Jiul,

Tot pe-alăturea de drum?
Nu se-abate nicidecum...
După multă chibzuinţă,
Dă Merin babac sentinţă:

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică din Târgu Jiu

Pocnind din praz pe lângă Jiu
Nici urmă de tristeţe,
Cu bravi olteni, din tată-n fiu,
Aprinşi de frumuseţe.

Priveşti Coloana lui Brâncuşi,
Vezi Peştera muierii,
Cum varsă lacrimi celor duşi
Pe Scaunul tăcerii.

Trec pe sub Poartă, stau la Masă
Ca sus, pe cer, o dublă stea
Perechea: mire şi mireasă
Sărutul dragostei să-i dea.

Dar tot mai sus în raiul-dor,
Când dă în suflete dezgheţu'
Îşi toarce-al cântului fuior
Prin flori Maria Lătăreţu.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Vulpaşu

Citind maestrului Vulpaşu
Atâtea dedicaţii, zău,
Mi-aş pregăti degrabă spada,
Căci va veni şi rândul meu.

Rodica Ion sau... Nicolae,
Sunt predispusă la complot,
La diplome de milioane
Şi asta încă nu e Ttot.

Deci ia aminte, domn Vasile,
La premiu mulţi vor concura,
Dar premiul de la Urzicuţa
Presimt că eu îl voi lua.

Şi înţepată, că-s olteancă
Voi trage ţeapă după ţeapă
Şi garantez că toţi confraţii
Ai să-i găseşti intraţi la apă.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltenii, prazul şi vaporul

Olteni?! Să nu-i mai recunoşti!
Mereu ca-n filmele cu proşti!
Pleacă Ion şi cu Grigore
Să vadă marea-ntr-un târziu.
Aveau un diplomat şi prazul...
Mă jur! Al naibilui să fiu!
Desculţi, păşiră pe nisipul
Fierbinte... Şi deodată-n zare,
Văzură un vapor. (Minune
Ce mai! ) călătorind pe mare.
- Băi Ioane, zise curios Grigore,
Tu vezi pe apă un palat?
Da-i fără roţi!
- Şi le ascunde!
(Pe prazul lor au pariat).
Cum nu căzură ei la pace
Se hotărâră că-i corect
Minunea să o cerceteze.
Voiau răspunsul coerent.
Se aruncară ei în valuri

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas oltenesc (1)

Râmnii să dau pe gât o ţâră ţuică,
Să nu şed geaba până oi mânca
Că, iote-i p-ăştia de la masă: muică!
Năroji mai sânt aşa pe gât să dea.

Nici nu pusăi pe masă cana bine
Că ţuşti pe ea, vărsară pe macat;
Şi fir-ar ea de pită, nu mai vine,
Că ţăstul ăsta-i bun de lăpădat.

Zbierai la a bătrână într-o doară:
- Zarie, adă daică-oţâr de praz,
Că-s mort de foame, vin dupe ogoară,
Şi de mă-mbăt m-apucă vrun năcaz.

Se duse ea, săraca, mai la deală,
Luo sama dac-o fi vreo pătlăgea,
O uşui pe cloţă la scuteală,
Şi pusă niscai boabe-n căpistea.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacere oltenească

Plecai şi io la târg, să vezi saftea!
De mă sculai devreme, dimineaţă,
Nu cred că ceasu' unşpe arăta,
Să casc un pic mai mult gura prin piaţă,
Da' nu mă laud, nu e firea mea,
Ca mine negustor, nu-i altu-n viaţă:

Luând în fugă praz, nişte măligă,
De brânză doar nădejde mai era,
Căţaua aia proastă-a lu' Cotigă,
Din lanţ scăpată, precum se vedea,
Că-i atârna de gât doar o verigă,
Tot după mine, vere, se ţinea,

Ajuns în târg, potaia după mine,
Io cunoscut ca om cu maniere,
Un şut să-i trag, da' nu îmi şedea bine
Să mă confund cu-atâtea hahalere,
Că înjurai în gând de-aşa ruşine
Şi pe Cotigă şi pe-a lui muiere,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă rurală

Din valea Oltului răsare
În veşnicia neclintită
Un falnic vuiet de tractoare
Ce se prefac într-o ispită
Pe-a lumii criptă trecătoare.
E-un straşnic semn de iscusinţă
Al Oltului – râu secular,
Altare vechi în nefiinţă
Le udă toate iar şi iar...

Se naşte-n tindă o dorinţă,
Chemare straşnică, aprinsă,
E-a lumii umbră, îi o fiinţă
Prin veac trecută neînvinsă...
De poftă dealurile plâng
Şi ea se-aude an de an
La margine de crâng,
E ca un cântec de fazan
În primăvara dulce.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas oltenesc (3)

Zarie, pune-oţâră de rachie!
De nu ţ-o place, dă pe gât cu alta,
că e de prună, şi să nu-mi spui mie
de înţărcat, cât are peşte balta.

Şi dă-te-ncoa, că am să-ţ zâc o vorbă!
Hai, umple ţoiu', nu te fă că plouă,
că altădat' te bagi ca musca-n ciorbă
şi stai colea... ca cloţa după ouă!

Aşa! Aşază-te mai lângă mine,
mai trage-ţi sufletu', că-i gata treaba,
şi nu te face nimeni de ruşine
că eşti fomee şi că stai degeaba!

Acu', să-ţ spui ce gânduri mă frământă,
de sânt ca oala de pe pirostrie,
şi ete, mă şi jur pe crucea sfântă:
cu ce-am acu', nu mă descurc, Zarie!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria românilor

(re-zâsă de un oltean)

Nişte olteni veniră, ‘napoi şi ei, acasă
Şi cum se sfătuira, să vină toţi în masă,
Că tare le fu dor, de glia strămoşească,
Şi-au zâs să facă pod pă Dunărea albastră;
Făcură podul ei, trecură cu avânt,
S-arate că sânt zmei, cu săbiile-n vânt;
C-au zâs: cu mâna goală, să intre ei în sat(?!),
Arată de ocară,... nimic n-au câştigat?
Da' unu' dintre ei, Traian Cartagineanu'
Un craiovean vioi, (pronumele, Olteanu),
Strâgă la ei grămadă, să intre-n goana mare,
Că-ntreaga lor cireadă, trecu... peste hotare,
C'o luară ca nebunii, d'ajunsară-n Ardeal,
Opriţi la gardu' stânii, lu' Ghio', zâs Decebal,
(Oltean dă munte, vere!, cu trei pă inventar!!!)
S-a supărat bătrânu' şi-a pus mâna pă par...
O luară ei la moacă, jucând în deplasare,
Da' în retur oltenii, făcură un scor mare,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă timpurie (cronică rimată)

O iarnă care vine, cum trebuie mai rar,
O iarnă care trage mereu de calendar,
O iarnă care vine cum ştie numai ea...
Cu vânt, cu frig, cu viscole şi nea
Şi care, suverană, când vrea se hotărăşte
Şi intră ca o cizmă, călcând milităreşte,
O iarnă care face, ce ştie, pe pământ
Şi uită să se ţină, adesea, de cuvânt,
Acum lăsând Moldova şi munţii cu licheni,
Porni să se răzbune, la vale, pe olteni!...
Şi-a început cu dansul, prin fulgii ei uşori,
De seara pânăme seara, din zori şi până-n zori,
Lovind cu vântul iute şi ascuţit, demonic,
Motorul iernii bate cşi cary
u urlet supersonic!...
- O iarnă! Tu zeiţă a mantiei de gală,
Ce vii aşa devreme şi-aşa de triumfală,
Ne-ai prins în rochii scurte, în ghete şi pantofi,
Ne-ai prins în câmp cu roşii, cu ceapă şi cartofi...
Cu sfecla, cu porumbul, cu câmpul nearat,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Sfere umoristice (20 noiembrie 1985)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!