Poezii despre Prometeu
87 de poezii despre Prometeu, binefăcătorul oamenilor, în pofida lui Zeus, în mitologia greacă.
* * *
Derbedeu de curcubeu
Îmi e numele meu!
Nu mă tem de vreun zeu
Adăpat de Prometeu.
Hrănit de stele mereu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prometeu
S-a agățat, de încordari crispat,
prin munți de cremene, de spat și de feldspat,
și a intrat în lumea subterană,
făcând Pământului întâia rană...
poezie de George Magheru
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-ți fie teamă să fi diferit
Iubind cum alții nu au putut iubii!
La ce foc acum te-ai m-ai încălzii?
De Prometeu nu ar fi fost de zei hulit...
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asemeni lui Prometeu
de peste două sute
de milioane de ani
duc în spate o mare
și-un munte de sare
ce tocmai expiră azi
într-o singură lacrimă
neînțelesul înțeles
într-un banal cristal de ploi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prometeu
I
Titan! Al omenirii chin,
Mereu disprețuit de zei,
În ochii-ți, veșnice scântei,
S-a oglindit întreg, hain.
Ți-a fost răsplată suferința
Care ți-a măcinat ființa,
Și lanțul, vulturul, o stâncă,
Tortura crâncenă și-adâncă
Pe care-o inimă vitează,
Doar solitudinii-o trădează,
În mândra ei însingurare, -
Dar și atunci cu-o șoaptă mută
Ca cel de sus să nu-i audă
Suspinul stins în murmurare.
(...)
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Poetului Ion Blănaru, după ce s-a încumetat a scrie o epigramă în Cenaclul "Viața Buzăului"
Consumat-ai șapte file,
Trebuindu-ți șapte zile,
Să-mi răspunzi cu astă strofă.
Chiar de-ai blană, nu ai stofă.
Mă ataci fără de teamă,
Pari a fi chiar temerar,
Blană ai, de bună seamă,
Te conjur, rămâi blănar!
Vrei să furi, ca Prometeu,
Focul sacru dar nu-s trist:
Meritul va fi al meu,
De-o să ajungi epigramist.
După cum zicea o fată,
Ce-o duceai de braț, odată,
Ești seducător, bădie
Dar numai prin... poezie.
poezie celebră de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viața Buzăului" (1987)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
In așteptarea morții
..664, 665, 666 picături de sânge...
Foame nu-i, nici frică, nici durere,
Disperarea a trecut în timp,
Un Prometeu mâncat încet de ciori pe câmp.
Și doar o secera și un ciocan se vede
Adânc în cerul plin de stele însângerate,
Ce-mi luminează calea spre apusul mult dorit
Și aștept, aștept la infinit...
poezie de Stan Vlad
Adăugat de Stan Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soartă
Un calcul matematic spune: tu poți călători
în timp, în spațiu, în jenune, în orișice n-ar fi!
Tu poți călători în vise la bordul orișicărei stele,
sfidând cu legi încă nescrise absurdul versurilor mele...
Dar numai fizicul te ține în lanțul strict de gravității,
să ardă Prometeu în tine cu tot Sisiful din relații...
Dar numai legea zisă soartă insuflă-n tine energie
ca tu să poți să bați la poarta de dincolo de veșnicie...
poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marmură pe trotuar
orașul albit
de cărări bătute
cu frunze, acolo unde
orice vis poate avea om,
departe
de apusul acestui răsărit;
a coborât din cer
către muritori,
amintindu-le de
Prometeu cel viclean...
doar doar din el
vor urca îngeri
căutători de
necuprins de moarte...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă profană
Stăpâna mea, învață-mă să plâng,
Așa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...
Să plâng și eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...
Învață-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieții mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliță și-un scut...
Și dacă-n viață n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca și Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învață-mă să mor!...
poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundațiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar << < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Prometeu, adresa este: