Poezii despre Prometeu și religie
poezii despre Prometeu și religie.
Rugă profană
Stăpâna mea, învață-mă să plâng,
Așa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...
Să plâng și eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...
Învață-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieții mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliță și-un scut...
Și dacă-n viață n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca și Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învață-mă să mor!...
poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundațiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul cu focul - poezie epigramatică
Pe grill îl perpelea vecina,
Pe-un pompier deloc deștept:
I-a ars în timp record chenzina...
Din portofelul de la piept!
Având la inimă un foc,
Ce pe vecini a prins să-i ardă,
Sunt bârfe despre ea în bloc...
Nu-i bombă sexy ci petardă!
Cu focul întrecând măsura,
Că mândra prea era di vină:
I-a spus un medic că arsura
Va trece cu penicilină!
Ca generosul Prometeu,
Furând din foc întâia oară,
L-a pedepsit și Dumnezeu...
C-o pensie alimentară!
poezie satirică de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire ca un val...
O iubire ca un val
Arde ca un foc bengal,
Împletind din jar și scrum
Caierele ei de fum.
Mistuită-n vâlvătăi
Pășind neumblate căi,
Din cenuș-a renăscut
Deșteptată de-un sărut.
Ca pasărea Phoenix, zic,
Renăscută din nimic,
Prinde tărie în glas
Din cenușa ce-a rămas.
Din jăratec și tăciuni,
Murmurate rugăciuni
Au născut, fără păcat,
Un nou sentiment curat.
Liberat din somnul greu,
Ca din lanțuri Prometeu,
Cânt suav de madrigal
Mi-a scos iubirea la mal.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Cum să cumpăr fericirea
De-a păși în calea voastră
Peste flori?! Femei și mame,
Fericirea e a voastră!
Cum un zâmbet să picteze
Lacrimi, norii de furtună?!
Voi sunteți nemărginirea,
Cânt cu inima română...
Din surâsul tău, femeie,
Fluturi au zburat spre cer.
Mâini de aur, chip de zee,
Vis, scânteie și mister...
Tu ești flacăra de veghe,
Înger smuls din Prometeu,
Evă fără de pereche,
Calea către Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Pământ e viu și bine
Cu foc sacru, prometeic, ieșind ferm din neființă,
viu s-a-ncununat pădurea, ca-ntr-un imn de biruință!
Vrăjitoarea gheții plânge în torente de cărbuni,
cu călcâiele aprinse, se strecoară-n văgăuni.
Mugurii se zbat în sevă, sulițele își ascut,
spre a da mereu culoare, țel și cântec de-nceput!
Un nor tânăr, străveziu scoate fruntea după zare
și se-ntreabă grijuliu unde arde și cât doare...
Ce folosim împreună este raiul tuturor -
marea albie comună, unde visele nu mor!
poezie de Maria Rugină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În leagănul luminii
înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrănește
vaste clarități curg de la Dumnezeu
absoluta creație în mine doinește.
în goluri de viață gândurile cresc
fericirea ca tristețea sunt lecții de viață
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceață.
avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorințe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.
cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aniversarea voastră
Să fiți un veac alături! Dumnezeu
Să lumineze calea către mâine!
Căci, tată, tu ai fost un Prometeu,
Iar mamă, tu, dumnezeiască pâine...
Voi ați vegheat prin bunul har ceresc,
La cap, lumina faptelor să-mi ardă,
Mi-ați fost alături când mi-a fost mai greu
Și știu, mi-ați fost alături viața toată...
Aș lua din salba stelelor cerești
Lumina celor cincizeci de făclii,
Dar e puțin, căci, mamă, mă iubești
Și tată, tu pe viață mă susții...
Aș lua cincizeci de trandafiri, dar vai!
Ocean de trandafiri n-ar fi de-ajuns...
Mă rog doar, dragii mei părinți, din rai,
Vegheați-mi visul cel de nepătruns.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul joc
Lanțuri grele, corodate, ștrangulează omenirea
Un strigăt de disperare curge din amărăciuni
Năvălește-apoteotic curmându-le grav venirea
Pruncilor ce-n burta mamei cântă dorul de străbuni.
Se- ncovoaie bumerangul aruncat la voia sorții
Ce-nfășoară-n caier ața dată de la Dumnezeu
Rotocoale ce-nvrăjbesc ultima suflare-a morții
Fură flacăra speranței însuși de la Prometeu.
Pârjolit e ochiul minții zdrelind orice amintire
Graiul dulce amuțește pe buze de ventriloc
Pământul se arcuiește sufocând dintr-o zvâcnire
Toți actorii ce-au rostit replica-n ultimul joc.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu
Prietenul meu bun Prometeu... imi spune cine sunt eu
Sunt un simplu muritor foarte iubitor.
Ai linistit al meu suflet derbedeu
Cand m-ai privit cu atat de mult dor
Sufletul tau si al meu sfasietor
Se vindeca asa de usor
Eu te pot purta, spre raiul promis
Cu atingerea ta, ce m-a aprins
M-ai atins... atat de profund in interior
Unii imi spun ca-s inferior
Dar ei nu vad al meu zbor, pe deasupra lor
Caci te inconjor cu patima si dor... deci le sunt superior
poezie de Florin Găman (23 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc de petale
Oamenii dorm în peșteri de beton
Sefii de trib se lăfăie-n puf de cocon
Și câte un nebun face de planton
La focul lui Prometeu ca un grifon
Cântând vise interzise, promise,
De copii... în joc de petale astral
Ucise în al adulților ideal
Cu minciuna, trădarea, sus puse
Iertate de religii cu joc hamal
În care cine ucide pentru ea
Primește iertarile cu mir de stea
In corul copiilor cântând astral
Si nebunul priveste, răscoleste
Focul de stele, poate printre ele
Sau ascuns iar după Lună visele
Cum le țin in puf de cocon, măștile
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Prometeu și religie, adresa este: