Rusia şi moarte

Căruciorul cu rotile

America nu se dezminte.
Ea, tocmai în aceste zile,
Ne mai trimite-un preşedinte,
În căruciorul cu rotile.

Prin orizonturi numai ţinte,
În voie mişună reptile,
Şi iarăşi e-un fior fierbinte
În graniţele inutile.

Din lacrimile fostei mile,
Mai strigă ruşii: înainte!
De Yalta tragicelor file,
Ne-aducem iarăşi, toţi, aminte.

Şi, sub căruţul cu rotile,
Se scoală morţii din morminte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi

Ieri mergeam, fecior, la bal,
Astăzi moş, sufăr global,
Ieri spre Est eram atent,
Azi râvnesc spre Occident,
Ieri la ruşi le dădeam banii,
Azi mi-i iau americanii,
Ieri eram români sadea,
Astăzi, romi ş-om mai vedea,
Ieri era pace-ntre noi
Azi e peste tot război.
Ieri n-aveam oranj sau bej,
Ci sub steagul roş, pe Dej,
Ieri în evul mort ateu
Credeam toţi în Dumnezeu.
Azi, aşa cum am mai spus
Ne-nchinăm către Apus.

poezie de Nicolae Rotaru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşii au dovedit şi în războiul din Ucraina, din 2022, că sunt primitivi, barbari, beţivi, criminali, violatori şi tâlhari (pamflet scris la 100 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia)

Spuneau bunicii, gospodari,
Că ruşii-s cei mai mari tâlhari,
Că îţi luau ceasul şi moşia,
Şi că îţi violau soţia.

Spuneau bunicii, expresivi,
Că ruşii-s cei mai mari beţivi,
Că beau atât aceşti mişei
Pân pică jos, pişaţi pe ei.

Şi astăzi rusul, necioplit,
E pus pe furt şi tâlhărit,
Cu tancul fură frigidere
Şi tot ce-i pică sub vedere.

Şi astăzi ruşii sunt beţivi,
Brutali, barbari şi primitivi,
Şi beau de sting aceşti mişei
Pân pică "morţi", pişaţi pe ei.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoane

mă gândesesc la ruşi
ca la nişte icoane cu putin cel scund
cu aureolă
sigur vor de la noi
puţină smerenie şi gondolă
cu care, lat(r)ini
să străbată veneţia cum
ai perfora o conservă
mort de foame,-n murano
sticla pisată
să le şadă cazacilor
în dinţi, cum luciul în icoane cuminţi
fără putin cel scund
gângurind
unele rugăciuni
val cu val
unele rugăciuni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dragostea nu e de ajuns

Când dragostea nu e de ajuns
ne îmbolnăvim de ziduri însingurate
când dragostea e împărtăşită
doar de la distanţă
ne îmbolnăvim de păpădii
de vânturi spulberate
nechemate de mori
când dragostea nu e de ajuns
corăbiile pleacă cel mai departe
aidoma gîndurilor sinucigaşe
parcă toţi peştii
s-ar întoarce să-şi afle odihna
în marea Sargaselor
chemările noastre presărate
cu lacrimile macilor
vor fi imense câmpuri ruse
cuprinse de dor
melci împotmoliţi în nisipul
răsturnat de valuri
auzindu-şi chemarea

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Liviu Dan
Adăugat de Radu Liviu Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea – nu ca un hău

Moartea – nu ca un hău, ci ca un pisc foarte înalt,
O culme la care-am ajuns pe drumul meu.
Sus, pe cerul negru care-mi acoperă al morţii pat,
Străluceşte Soarele Alb al lui Dumnezeu.

Întorcându-mă, văd în razele lui albe
Rusia, Rusia mea dragă, cu coroana ei de flori, polară;
O văd cu ochii, cu ochii lumii celeilalte,
Sculptată-n stele de înţelepţii eleni de-odinioară.

Te văd limpede, fără supărare sau rancoare:
Păcatele tale. Şi gloria ta. Şi lupta ta zilnică sub soare.

N-o să te mai văd de-acum astfel: crucificată;
Şi n-o să mai invoc pentru tine Renaşterea vreodată...

** Aceasta este ultima poezie scrisă de Soljeniţân – decembrie, 2, 1953 – în Taraz, Kazahstan. Medicii tocmai îl anunţaseră că mai are doar câteva săptămâni de trăit. Din fericire, în urma tratamentului medical primit Taşkent- Uzbekistan s-a vindecat.

poezie clasică de Aleksandr Soljeniţîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecură ani

Trecură ani şi au trecut şi-acele
Cumplite răni făcute de război.
O, dulci poiene ruse ale mele,
Iar se preumblă liniştea prin voi!

Croindu-şi drum prin beznele-adunate
De mare veacuri, farurile ard,
Şi-n ochii lor, ca-n ochii unui frate
Se uită marinarii dinspre larg.

Pe unde greu, şi-aducător de moarte,
Trecut-a tancul, albi se-nalţă crini.
Iar pe şoselele odată sparte
Tractoare trec alături de maşini.

Pe unde brazii ciungi, cu plăgi deschise
Cereau vendetă, iar e bradul Domn,
Şi-acolo unde inima răcnise,
O mamă-i cântă pruncului de somn.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Anna Ahmatova (mai 1950), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile speranţei

Moleculele vieţii aduc florile speranţei
Neamului meu, pus în gura icoanelor
Ce invadează crucile rânduite
Între meridianele lumii.
Pluta de salvare rămâne sicriul
Şi pumnul de pământ peste care
Îngerii poartă aripile
Din creanga zăpezilor căzute
În calea amărăciunii.
Pe colţul inimii patinează visele
Vâjâind în parfumul virgin
Al plăcerilor din tăişul de rouă.
Cu noi a început ruleta rusească
A diviziunilor moleculare,
Floarea speranţei scutură petalele
Sub cripta amintirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni de zăpadă

Ninge sfînt şi păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.

Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.

Ninge fără milă, cu vinovăţie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e foame

un râs forţat strâmbă în mine
credinţa din omul simbol
creştinătatea a reuşit să impună
încă odată, inchiziţia
un tun întors încă trage în propriul popor
în mileniul III
E Rusia

o caricatură explodează cu cartuşe
în pieptul adevărului, la Paris
intre stânci şi deşert
se naşte un nou coran, în Ak–em
basmale negre poartă copii morţi
dar încă vii
ei fac instrucţie cu grenade pe piept

un nod de om lângă un ferrari
caută un muc de ţigară
pe un geam scrie, haine second hand

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!