Poezii despre Sistemul Solar și timp
poezii despre Sistemul Solar și timp.
Certificat
Ai grijă
Să faci vizite medicale
În timp util
Si procese de conștiință
În timp probabil
Pune ordine în cuget și gândire
Din vreme în vreme
Dar cât mai urgent
Alungă răul din tine
Și din jurul tău
Cât cuprinde planeta
Sistemul solar
Galaxia și mai departe
Cât vezi deferența de stil
Nu abandona de fel
Și fă apel la îngeri.
poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul Solar
În Sistemul Solar unde locuiești
Vezi opt planete atent de le privești.
Aproape de Soare se-nvârt pe orbite,
Pe vechi trasee de Univers stabilite:
Mercur, Venus, Pământul (cu Luna) și Marte,
Apoi Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun mai departe
(Mai sunt micuțele Pluto, Ceres și Eris,
sclipind în plan îndepărtat,
Sunt planete vecine cu noi în acest regat)
Pe toate, Soarele le-atrage, le grupează
Și rând pe rând pe cer le luminează.
poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planeta de diamant
În sistemul solar personal
Am găsit printr-un studiu banal
O a zecea planetă prezentă
Și-o privesc telescopic atentă.
E-o planetă din pur diamant
Pentru soare e soț și amant
Se rotește-n cadență și-ar vrea
Să-amețesc pe orbită cu ea.
N-am crezut că-i atât de aproape
Mii de ani de lumină străbate
Într-un ceas fiindcă drumul nu-i greu,
Ea era lângă mine mereu.
O planetă se-nvârte cu noi,
Ne rotim într-un dans amândoi.
N-am putea să strivim niciodată
Diamantul din casa de piatră.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Caut casă
îmi caut casă pe lună
ori pe o planetă insomniacă,
prin sistemul solar umblu
precum un inorog
cu cornul în vânt,
distanțele dispar în fugă,
sunt grăbit sub stele,
în ordinea faptelor
frigul din cotloane nu-mi dă pace,
ca de un incest mă feresc să calc pe raze,
am cu mine verbele și toate poemele
eroilor ce știu că viață este
o farsă în culoarea roz.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimente incolore
acea zi fără echinocțiu mi-a schimbat viața/știai că sunt în palma ta
ca o brichetă stricată
nu puteam să întorc orele cu acea cheie uriașă de la intrarea în orașe
iar tu lipeai asfaltul de pe autostradă îmbrăcat într-o uniforma incoloră
și beai stupid de sincer o halbă de bere
ca toți artiștii nerealizați
ți s-a spus vreodată că sistemul solar este populat cu emoții pure,
din toți arborii va curge dragostea aia cu iz de filme în 3D
și, doar eu, voi fi țigara slim strivită de asfalt/
ultima ta noapte zen
de parcă aici poți trăi în parcări subterane ∞love
și absolut niciodată nu te vei lăsa sedus
de liniile verticale ale morții
iar acest sentiment de autoizolare ne va împlini sufletește
căci eu și cu tine venim din câmpiile ivorii
tineri victorioși capabili de a ne multiplica pinkemoji
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIN UNIVERS...
Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Și prin telescopul Hubble... ca și cum aș fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...
Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Și-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar și Galaxia Morții... de care îmi era frică
M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Și pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca și Calea Laptelui, am făcut un gest banal
Mi-am pus degetul pe-o tâmplă și așa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Și l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A știut că o să facă o spirală ca de lapte
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul solar
Pământul gravitează
Și Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se așează
Pe-a nopții undă dulce...
Soarele și nouă planete,
Mulți sateliți și comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.
Iată, cam așa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.
În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Și căldură și lumină,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre infinit
Privea în pacea nopței făptura-i transportată,
O perlă uriașe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăție
Gigantica-i vâltoare de fer și de fosfor.
Din recea-i înălțime lumina lui trufașe
Neantul îl despică prin falduri uriașe
Și răspândește o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.
Atunci pradă unei sublime-alucinații
Uitând de timp, de moarte, de lume și de spații,
El vede din cereasca și falnica cupolă
Plutind într'o senină și vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista Orion (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste de vară de demult poem de dincolo de sistemul solar sau despre felul în care poezia străbate cosmosul
astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început să scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au așezat în juru-mi și am început să le citesc poezii
polina se bătea cu geraldine
se trăgeau de părul verde și o poezie romantică
se-ntorcea în lesbos
eu nu eram de acord cu ele
și le-am măsurat cosițele
până când ele și toate fetele de care mă îndrăgostisem
cândva mărșăluiau prin viața-mi cu pas vioi
un om este egal cu un om
un poem este egal cu un poem
dar un om și un poem nu este egal cu un om și cu un poem
se ia o carte de pe primul rând din biblioteca maharadjahului
și se observă felul în care lumina plăpândă a poeziei devine farul din Alexandria
după aceea după ai văzut de foarte departe lumina care ți s-a oprit în gene și nu mai poate înainta decât exact așa cum spune un mare campion escaladând un mușuroi de furnici
stabilind felul în care furnicile își fac provizii pentru suflet
te odihnești puțin
îți tragi sufletul la perfectul simplu
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tutuneria
Eu nu sunt nimic.
Niciodată nu voi fi nimic.
Nu pot vrea să fiu nimic.
Asta fiind spus, port în mine
toate visele lumii.
Ferestre ale camerei mele,
ale camerei mele în furnicarul uman anonim
(și de l-ar ști cineva, ce folos?),
unul printre atîtea milioane,
voi dați spre-o stradă tainică
într-un continuu du-te - vino,
spre-o stradă inaccesibilă tuturor gîndurilor,
reală, imposibil de reală,
evidentă, incognoscibil de evidentă,
cu misterul ei
ascuns sub pietre și ființe,
cu moartea punînd igrasie pe ziduri
și-ncărunțindu-i pe oameni,
cu Destinul diriguitor a toate și tot
pe drumul nimicului.
[...] Citește tot
poezie celebră de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Sistemul Solar și timp, adresa este: