Soare şi stânci

Şoimul

Şoimul tresare-n zbor, ameţit.
În beţia de stânci neumblate:
Cuib de frunze aprinse, în spate
Soarele cade - şi risipit.

Cere întoarcere, dă rotogoale
Cuibului roşu, cald şi apus,
Dar nempăcat se-adânceşte în sus
Şoimul cel mic peste stâncile goale.

poezie de Cicerone Theodorescu din Cleştar (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu ce poate să fie,
Că astăzi sunt atât de-ntristat;
Un basm din străvechi timpuri mă-mbie
Şi-mi stăruie-n gând neîncetat.

E rece şi se înserează,
Calm apele Rinului curg;
O stâncă pe râu scânteiază
În soarele de-amurg.

poezie celebră de Heinrich Heine (23 septembrie 2012)
Adăugat de Maftei Amdreea Evelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin munţii pustii de la nord, singuratic

Prin munţii pustii de la nord, singuratic
Se-nalţă un brad pe-un pripor;
Se leagănă-n vânt, aţipeşte; şi fulgii
S-aştern şi-l acopăr uşor.
Visează; şi-n vis i se pare că vede
La sud cum se-nalţă stingher,
Pe-o stâncă golaşă, încinsă de soare,
Un mândru şi trist palmier.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întreb

A fost al tău vreodată vântul
Sau Universul nesfârşit?
Ori soarele din cer luându-l
L-ai dus în mâini la asfinţit?
Ai ascultat în floare merii
Cum înalţau iubirii cânt?
Te-ai contopit cu ploaia verii
În braţe fulgerul purtând?
Ai născocit cu ochiul minţii
Cât pot fi toamnele de-adânci?
Ţi-ai dăltuit din iarna vieţii
Poteci de soare peste stânci?

poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace Vouă

De strajă avalanşele cuprind
tot povârnişul stâncilor de după nouri
Sionul pare că străluce sinonim
cu soarele pe crini albi,
mărgăritari de rouă,
catapeteasmă nouă,
Pace Vouă!

poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre himere

Cerul s-a prăbuşit în umbră,
iar valea s-a ascuns şi ea.
Tenebre dau năvală sumbră,
apoi ating şi stânca mea.
Precum un demon tern eu urlu
la luna ce se naşte-n nori,
fiorii mă cuprind când umblu
prin lumi lipsite de culori.
Cu vânt săltat de prin nisipuri
alerg prin văi întunecate.
Cu gând pierdut printre nimicuri
las soarele, pierdut, în spate.

poezie de Andrei Pavel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fernando de Noronha*

Lâncezeam pe covertă; fierbinte şi-alb, soarele
Fermeca hula trândavă cu ochiul lui hipnotic;
Şi, clar, înaintea noastră,-n prova-tribord
S-a ivit deodată stânca ta, turn gotic.

* Fernando de Noronha - arhipelag de 21 insule şi insuliţe în Oceanul Atlantic, la cca 190 mile marine de coasta Braziliei

poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aş iubi...

Eu aş iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aş face sculptor de idei
Şi aş da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aş asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aş delecta trupul
În jucăuşele mişcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Şi toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.

poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de zăpadă

Rămân călător pe zăpadă
ascuns de soare în timp,
stâncă a răbdării,
spălată de mare şi ploi,
o noapte fără de zare
prin adâncuri de nea,
închis într-un cerc neumblat
de păsări în alb.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul

Strânge piatra piscului în gheare-încovoiate,
Aproape de soare, pe tărâmuri izolate;
Învăluit de tot azurul lumii, stă – singur şi aparte.

Sub aripile lui marea ridată se târâie pe brânci,
Din înălţimi veghează zarea şi văile adânci
Şi ca un fulger cade-n din cer, din vârf de stânci.

poezie de Alfred Tennyson,1809 –1892, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!