Poezii despre Transilvania și religie
poezii despre Transilvania și religie.
O mamă ne unește...
Ardealul mi-e lumină, mi-e leagăn românesc,
La Putna mi-e credința, pământul strămoșesc
Oltenia, mai mândră, străluce românește;
Din Dobrogea la Nistru, o mamă ne unește.
Banatul este fruncea la granițe străine,
O, dulce Românie la ceas de rugăciune;
În vremuri de răstriște, în vremuri de război,
Ți-a fost călită vatra cu sânge de eroi...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, decembrie 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste și blestem
Ia-ți Ardealul în spinare
țară dragă și ne du
muntele unde ne doare
însă cel mai tare tu
Țară dragă nu te du
nicăieri nu-i ca acasă
doar acolo-i sufletul
de care în iad ne pasă
Nicăieri nu-i ca acasă
muntele unde ne doare
neamului de noi îi pasă
ia-ți Ardealul în spinare
Țară dragă nu te du
unde-a dus iapa mutu
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daca ninge
Daca ninge cumplit
Peste-ntregul cuprins
Este semn de belsug
Pentru fiece ins.
Dar si semn de-nfloriri
In gradini ingeresti
Si ca sunt de venit
Dinspre cer niste vesti.
Este iarna de har
Candse-ntampla minuni
Si vin desertaciuni
Peste desertaciuni.
Este vestea de har
Ca in ieslea de jos,
Fiu al Sfantului Duh
Ni se naste Hristos.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De istorie-s bolnav
Dumnezeu se mută azi la țară
raiul cred că-i un spital
gata-i orice clipă să mă doară
dacă n-am alături cerul din Ardeal
Raiul cred că-i un spital
peticită-i soarta vai cu răni
hai să tragem moartea lângă mal
și să trecem peste alte vămi
Peticită-i soarta doar cu răni
gata-i orice clipă să mă doară
hai istorie mai dă-mi
Dumnezeu se mută azi la țară
Raiul cred că-i un spital
iar viața un salt mortal
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem o țară
Avem o țară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbați nemuritori.
Și unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi și munți cu fruntea-n zări.
Avem troițe sfinte, altare și icoane
Și candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi și prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
Avem la Putna, Sfânt și viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Și azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credința dreaptă-n care s-au născut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prutul
Prutule, de-atâta vreme, cât ești azi de tulburat
De sudalme și blesteme, oare cum de n-ai secat,
Cum de albia-ți bătrână încă ține-un brav popor
Să nu dea mână cu mână sub același tricolor?...
Șerpuind, cobori în valuri dor de veacuri clocotit,
Pân' și sălciile-n maluri ți-au uscat de-atât bocit,
Cum de ne mai stai în cale între Nistru și Carpați
Dup-atât amar și jale când de-o mamă suntem frați?
N-auzi tu cum plâng morminte, glasul marilor srăbuni,
Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni?!
Stefan-Vodă și cel Mare, nu-i auzi pe-ai lui voinici
Cănd prin lunca ta, cărare, făceau printre venetici?
Cum de stai curgând alene și privești cu nepăsare
Haita fiarelor viclene ce te ține la hotare?
Când vei spulbera tu norii cei spurcați din răsărit
Ce ne-au otrăvit feciorii, neamul ni l-au pângărit?...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veci, ortodocși
De mic, sunt ortodox, ca toți ai mei
aceasta e credința mea creștină,
am învățat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.
Atunci am înțeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinței mele ortodoxe.
Ai mei puteau muri și n-ar fi dat
credința lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificați,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.
În anii dogmei, mi-am păstrat și eu
în fiece istorică furtună,
credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toți ai mei, Biserică străbună.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (12 noiembrie 1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul
Fiii tăi își blestemară ziua nașterii, amară
întuneric și rușine, cazne grele și omor
și ca turme fulgerate din senin se-nspăimântară
prigoniți de-un înger negru tocmai pe moșia lor
s-au lipit de stânci și codri, și în mlaștini se-adânciră
și-au durat colibe-n râpe, tot prin peșteri au cinat
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci și calomfiră
peștele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat
Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad
te-au secătuit de vlagă, ți-au supt sângele din rană
ți-au smuls vintrele de aur, grâul, munții verzi de brad
tu aveai aici cutume, ei doar acte mincinoase
dreptul tău era vecia, traiul demn și înțelept
în adâncul tău prinsese rădăcini un cer de oase
ei le-au profanat cu ura și cu lipsa lor de drept
Aveai sanctuare dace, temple și mulțimi de castre
mii de pietre funerare și inscripții vechi de rit
în întreg acest tezaur al eternității noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din 101 poezii * 101 bijuterii
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perle de timp
Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor
deșteaptă geana dimineții,
căzând în cascade reci prin văi șerpuitoare și tămăduitoare pentru suflet,
ne-am răcorit râvna inimii
și durerea picioarelor zglobii neînțărcate de drumeții,
așa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare.
Acolo, unde aburul ceții se ridică spre cer
lăsând în urma lui fantomele brazilor bătrâni
și aromele verzi ale naturii,
surâsul soarelui scalda perlele de rouă
agățate pe sulița fiecărui fir de iarbă
construind un câmp de vis
pentru ochii noștri sensibili la frumos.
Rătăciți printre flori de câmp,
adorate de cerul sufletului,
timpul își lăsa clipele în zbor mărinimos
să trecă pe lângă noi ca vântul gândului.
Sărutată îndelung de tine iubire
și de tot raiul înconjurător,
având martori ochii lacomi ai drumeților,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 iunie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
am dat sânge și sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Am dat viață și soldați,
pentru-o patrie de frați,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au mușcat
Ultimatum și Diktat.
Biata lume nu știa
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov și Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Transilvania și religie, adresa este: