Poezii despre absurd și existență
poezii despre absurd și existență.
Limite
Am reușit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat și absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...
De sub talpă,
Dinții lui Dumnezeu
Mă sfâșie!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existența lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistența lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Doamne, fă-mă și pe mine prost
Adesea uitându-mă oglindă
Vreau să cred că sunt un prost
Cu o privire atât de blândă
De ce îmi caut în viată un rost?
De ce am tras atâta la galeră
Doar ca să învăț ce-i aia un periost.
Ca să faci acum carieră,
Este suficient ca să fi... prost.
La naștere vegheat de ursitoare
Am tras un destin de intelectual anost
Dar acum mă rog în gura mare
- "Te rog Doamne.... fă-mă prost"
În această mare absurditate
Când lumea învață contra-cost
De ce nu există o facultate
În care să înveți cum să fi prost.
Probabil... e o calitate înăscută
Și un binecuvântat privilegiu
De aceea nici nu se discută
Iar să gândești, e un sacrilegiu.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posibilități
Prefer filmele.
Prefer pisicile.
Prefer stejarii de-a lungul Wartei.
Prefer pe Dickens lui Dostoievski.
Prefer să-mi placă oamenii
și nu omenirea.
Prefer să am la îndemână un ac cu ață, caz că...
Prefer culoarea verde.
Prefer să nu cred
că există întotdeauna motive pentru a blama orice.
Prefer excepțiile.
Prefer să plec devreme.
Prefer să vorbesc cu doctorii despre altceva.
Prefer vechile ilustrații în linii fine, alb negru.
Prefer absurditatea de a scrie poezii
absurdității de a nu scrie poezii.
Prefer, când este vorba de dragoste, sărbătorile neaniversare
care pot fi celebrate în fiecare zi.
Prefer moraliștii
care nu-mi promit nimic.
[...] Citește tot
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi mi-au murit alți doi prieteni,
Oameni sau câini;
Le privesc ochii într-o fotografie, mă-ntreb
Ce văd acum ochii lor, ochi putreziți
Plini de viermii adevărului absolut?
De ce viața? De ce această cretină, dementă stare-a materiei?
De ce lucruri pe care suntem siliți stupid să le părăsim,
De ce mă chinuiesc să scriu sau să blestem -
Lucruri egale în fața neființei?
Am început să fiu sigur că dumnezeu e o aberație,
Nu există nimic; n-a existat nimic și nu va exista.
Dar sunt. Și nu pricep de ce simt asta.
Nu înțeleg. Nu înțeleg!
Trăim pentru a muri, nimic în plus.
Lumea e un lucru absurd,
Un puroi obsedat al materiei
Și nimic încolo, nici încolo; de ce ne-ncepem
[...] Citește tot
poezie de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e de ajuns
Nu e de ajuns să te naști,
Pentru a spune că exiști
Cum nu e de ajuns să trăiești,
Pentru a spune că ești om.
E de ajuns că ai apărut pe pământ,
Sub formă bipedă zis evoluată
Dar,
S-ar putea să fi fost chiar animal,
Sau plantă,
Sau piatră,
Sau absurd,
Sau neant,
Sau,
Orice,
Dar,
Mai puțin un om.
Scrisori amoroase,
Iubiri neîmplinite
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Și de ce n-ar fi adevărat că există suflet?
Ce efort ar fi pentru Dumnezeu, care face și desface
țesătura fosforescentă a nebuloaselor,
care din câteva treceri de penel așterne atât de subtil
lumina pe aștrii alunecând pe orbitele lor cerești perfecte,
să-i confere spiritului imortalitate?
De ce este, de exemplu, mai de neînțeles
faptul de a renaște decât cel de a te naște? E mai absurd
să-ți continui existența decât să nu mai exiști,
să exiști fără martori, când în jurul nostru,
aici și acum, pulsează și există
o infinitate de forme care surprind continuu
știința și ochii ei de linx?
Speranță, pâinea noastră ce de toate zilele,
speranță, infirmiera celor în răstriște,
murmură-mi acele cuvinte intime și necesare
care se pierd în tăcerea nopții,
în cele mai ascunse unghere-ale minții,
[...] Citește tot
poezie de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem absurd pentru fata morgana
Te-aștept pe strada fără case
Dintr-un oraș ce nu există
Cu fără cârciumi sau terase
Iar lumea veselă și tristă
Cu gânduri calme fioroase
Mă uit ca orbul în revistă
Și c-un parfum ce nu miroase
Te-aștept cu inima-n batistă
Mă-nchin la umbra umbrii tale
Pictată-n curcubeu de dric
Iar de pe muntele din vale
Îmi vine să vorbesc nimic
Ți-aș coborî și osanale
Dacă-aș urca mai jos un pic
Și cu speranțe ireale
Aș fi bogat ca un calic
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia nisipurilor
călătorind în timp,
poetul o întâlnise
pe creatura nisipurilor
-o zeiță obicuuă-
mai puternică decât el,
decât însăși existența sa
sau poate esența lui,
un sânge milenar
sângele ideii de mișcare,
de trecere, de menire
o nesfârșire fremătătoare,
o neliniște plină de întrebări,
frenetică, contradictorie
iluzie, căreia el îi spuse femeie,
absurd existențial,
amăgirea sa, finitudinea,
premiul căutătorului
de exemplare rare,
sensul călătoriei sale
într-o lume lipsită de sens,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul
nu l-am întâlnit în nici o parte a ființei mele
e întotdeauna vorba de iluzii
de tinerețe asumată
de irațional
din orice unghi m-aș privi în oglindă
văd aceeași nebunie
constantă
recunoscută public
e o strigare a sângelui
a universului pe care îl plămădesc cu mâinile goale
căci din neant se năpustesc asupra mea
dureri
ca și cum până atunci n-aș fi existat
e ceva despre care îmi ceri să nu vorbesc
să închid ochii
și să spun că nu am descoperit nici o fisură în timp
că toate drumurile pe care le-am zărit
într-o fracțiune de secundă în ochii tăi
sunt imposibile
iraționale
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre absurd și existență, adresa este: