Poezii despre abur și viață
poezii despre abur și viață.
Marquez
plouă ribonucleic
se varsă culorile din floră
genetic ne înghit
în subteranul din noi
se adună biologia unei lumi
forfotă subsidiară
curenții mizeriei unei vieți
ne centrifughează
e lesne să dezbini
când ideile clocotesc
și nu te-alegi decât cu aburii
e vreme să citești
despre târfele lui Gabriel Garcia
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingerea Cuvântului
Pe traseul iluzoriu înaintezi
prin vântul puternic,
abia respiri,
mergi și mergi,
de nicăieri se-aud voci,
întinzi mâna, nu vezi nimic.
Un fir fragil între două puncte!
Prin sunetele împrăștiate peste tot,
lacrimile pier
ca aburii ceții dense, compacte,
fără un punct de reper,
fără urme.
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,
răspândind o lumină radiantă!
Cuvântul te frământă
- și Cuvântul s-a făcut trup -,
în puterea lui
stau viața și moartea.
Te îmbrățișez frunză a copacului universal,
umanitatea din fiecare picătură
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață și moarte
Viața nu moare, se regenerează,
dar lumea o plânge cu durere
și o poartă-n memorie.
Deșertăciunea e o pierdere-n uitare,
o flacără care s-a stins pentru a se naște alta,
un abur de început și sfârșit
ajuns într-o viitoare întrupare,
un fâlfâit de aripă
nevăzută de înger.
Întunericul se risipește, lumina pătrunde,
în conurile vieții zorii încep.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri și statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morți în iarnă, smulse,
Își suie tainic brațele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aș trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dimineața tu te întorci întotdeauna
Adierea zorilor, ușoară,
respiră cu gura ta
la capătul străzilor goale.
Lumină gri, ochii tăi sunt
stropii gingași ai zorilor
deasupra dealurilor întunecate.
Pașii și răsuflarea ta,
asemeni vântului în zori,
aburesc casele.
Pietrele, umerii orașului,
degajă aburi
tu ești viață, trezire din somn.
Stea pierdută
în lumina zorilor,
susurul zefirului,
cădură, respirație
[...] Citește tot
poezie celebră de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se-arcuiește-n clipe...
chiar de mă știi cuminte nu am teamă
să cad pe coapse-n ploi seducătoare
și mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieții poamă
aștept c-un tremur să redai ușoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
să-ntind pe buze albul ca o zeamă
și să-ți alint nesațul cu fervoare
când se-arcuiește-n clipe al tău spate
și se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeți de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri și-n curate
simțiri să ne înalțe din puhoi
sonet de Ionuț Popa (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Privesc în vid
Un abur cald
Mi-atinge fața
Privesc în vid
Apare viața
Asez în gând
Frânturi pe ață
La gât un nod
Se ia la harță
Gânduri ce trec
Din ceață plouă
Geam mat și sec
Lacrimă de rouă
Te-am întâlnit
Lapte matern
Viață m-ai călit
Timp ești teren
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Caut, caut, nu-ș' ce caut pe câmpia înverzită,
armonii de nai și flaut, încântare și ispită,
ce-am avut pare pierdută, inimă neprihănită,
cucerită ca redută, rătăcită ori sucită,
dar nicicum, nicicând uitată, muzică neizbutită,
zorii zilei mă îmbată, speranță bine gândită,
draga mea, muza câmpiei, roua din zori făurită,
se ridică abur gliei, dragoste nelămurită,
s-a-ncropit izbânda noastră, când pierdută, când găsită,
rămâi floarea mea albastră, oaia vieții rătăcită,
nu pot trăi fără tine, răbdarea îmi e strunită,
încântările-s depline: tu să fii binevenită!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet neobosit
Am dat drumul sufletului
Aripi de lumină se deschid
Gând purtat de suflul vântului
Trăirile vieții prin el dezvăluind
Perpetuu în trup primitor
Un evantai al existenței
Tu ești de veacuri un călător
Călător al trecutului si prezenței
Eu viața simplă ți-o dedic
Călătorești în locuri ursite
Un imn al sufletului îți ridic
Circuli dai viață inimii iubite
Esti soarele-n răsăritul vieții
Esti un abis un abur sosit
Nemuritor la apusul tinereții
Renăscator neobosit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu sau Negru...
umbra se așază peste mine
nu-i mică și nici mare
mi se potrivește ca o mănușă
(oricum lângă mine
nu mai încape nicio viață
fiecare crește în jurul alteia)
și pentru că nu mai pot
privi îndărăt
o să aștept
înăuntru
e cald atât de cald încât
îmi ies aburi prin pori
din spatele umbrei vine un zgomot
închid ochii și aștept
văd multe imagini și pe Dumnezeu
pășind printre lucrurile mele
pare îngândurat
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre abur și viață, adresa este: