Poezii despre acasă și copilărie
poezii despre acasă și copilărie.
Când îmi vine copilul acasă
Este viața cu mult mai frumoasă.
Doar că pleacă din nou și rămân
Nopți și zile cu dorul stăpân...
catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea a IV-a
Dragi copii
Cred în continuare
cu tărie
că voi sunteți
arma cea mai puternică
și cea mai gingașă
cu care
specia umană
a luptat
luptă
și va lupta
împotriva morții.
Înarmat
cu
toată
copilăria
lumii
Nu ies
în
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Scrisorile unui profesor de română (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, mămico! (durerea copilului părăsit)
Vino, mămico, acasă,
Pâinea străină o lasă,
Mi-e sete de tine, mi-e frig,
În visele mele te strig.
De ce peste mări ai plecat
Și al nimănui m-ai lăsat?
Vino, mămico, te strig,
Mi-e foame de tine, mi-e frig...
N-auzi copilul cum plânge?
Vino, la pieptu-ți mă strânge,
Mi-e dor să mă mângâi pe cap
De visele rele să scap.
Să vină-ngerașul divin
Ah, scapă-mă mamă de chin!
Mi-e dor să aud glasul tău
Când vine-ntunericul greu.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (noiembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric, și am băut urna întreagă.
Ce-o fi să fie, să se aleagă.
Puteam să știu că-n zeama ei suavă
Albastra alburie era otravă?
M-am îmbătat? Am murit?
Lăsați-mă să dorm... M-am copilărit...
Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă...
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de mirosul frunzelor uscate,
pe care mama le ardea în șanț.
Mi-e dor de gutuia coaptă
în jarul inimii lor veștede.
Mi-e dor de toamna noastră țărănească
și mai ales mi-e dor de-o seară
acolo, la mine, acasă.
Mi-e dor de bătătura cu strigăte vesele,
și de prispa joasă a copilăriei,
dar mi-e dor mai ales de toamna
când copacul a eliberat
a treisprezecea-mi frunză.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din scrisoare (17 decembrie 1978)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt acasă
Eu sunt acasă între zi și vis.
Unde copiii ațipesc, încinși de joacă,
Unde bătrânii seara stau și se înfoacă,
Și vatra luminează locu-nchis.
Eu sunt acasă între zi și vis.
Acolo unde clopotul de seară
adună fetele cu dangătu-i deschis,
lângă fântâna care le veghează.
Și-un tei mi-e pomul preferat;
Și verile tăcute-n sânu-i de abis
Se zbat în ramuri cu un șuierat
Și stau de veghe între zi și vis.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abis II
Visa. Totul era vâscos.
Lucrurile se amestecau în timp și-mprejur.
Cleioase, apele somnului.
Era și nu era el.
Ceasornicarii munților de cârpe împietriseră.
Era și nu era acasă. Se vedea și copil și adult.
Împietriseră.
O altă casă începea din aceiași pereți.
În același timp. Bărbați mulți
cântau într-o limbă a lor
amestecată cu spectre de vânt, șuierături de vâslă și de argint...
Gesturi. Sânge. Vorbe.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsetul mamei
Afară plouă și e frig,
Durerea mă apasă,
Demult prin sat eu n-am mai fost,
Soarta nu mă lasă.
Ochii mei din nou îi șterg,
Pe perina cea udă,
Sunt singură și tot aștept,
Copiii ca să-mi vină.
Adorm plângând și îi visez
Că au venit acasă,
Dar lacrimile m-au trezit,
Durerea mă apasă.
Cu greu mă-mbrac și ies în prag,
Afară-i tot mai rece,
Luminile se sting prin sat,
Dorul, nu mai trece.
poezie de Stelian Daniel (16 noiembrie 2020)
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia deșteptării amânate
Dimineața în locul Imnului Național ascult
cum crește iarba verde de acasă Nu sunt nici
antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate
antieu copilul din flori al zăpezii Și da nu-mi
mai place una-două să mă sinucid E prea
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul iernii
Acasă ninge atât de frumos.
Eu stau cu ai mei la masă
Și gust din pâinea albă,
Care a fost din cuptor scoasă.
Acasă ninge atât de frumos.
Privesc cum un fulg mi se topește în palmă
Și aud cum un glas, vesel și blând,
O cheamă la joacă pe-a sa mamă.
Acasă ninge atât de frumos.
Și sufletul îmi este plin de bucurie,
Îmi aduc aminte cu mult drag
De frumoasa și dulcea mea copilărie.
Acasă ninge atât de frumos.
Și parfumul iernii mă îmbată,
Aș vrea să fiu din nou copil
Cum am fost de mult odată!
poezie de Vladimir Potlog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre acasă și copilărie, adresa este: