Poezii despre acasă și timp
poezii despre acasă și timp.
După ploaie
După ploaie pădurea sclipește,
Ivită dintre pini, luna îmi tulbură inima.
Zâmbesc și mă gândesc acasă,
Chiriaș într-un ținut străin.
poezie de Yue Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covidu-i o măsură bună.
Dovada este, la femei...
Căci stai acasă doar o lună
Și-n nouă luni apar doi... trei.
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri într-o noapte liniștită
Din patul meu
Văd lumina lunii
Acoperind pământul
Ca un strat de brumă:
Îmi ridic capul
Și privesc luna strălucitoare,
Cobor capul
Și îmi imaginez că sunt acasă.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa
Așa,
O tristeță
A intrat
În târg.
De dimineață
Plouând.
Și ciori
Cârâind.
De-abia
Se poate citi
Un jurnal.
Parcă, -
De-a sta acasă...
... Și, cum era
În zilele noastre...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă...
Acasă este locul cel mai important din lume.
Este locul unde poți să fii așa cum ești, să-ți petreci timpul
așa cum vrei.
Uită-te în jurul tău. Pe pereți. În cutii. Pe rafturi.
poezie de Elena Vlădăreanu din Spațiu privat (2009)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte
dintre iubitele mele
niciuna nu e
de șapte stele
nici nu
aș fi în stare să număr
până la șapte
ani de acasă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îmi vine copilul acasă
Este viața cu mult mai frumoasă.
Doar că pleacă din nou și rămân
Nopți și zile cu dorul stăpân...
catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De sărbători
Când ești singur,
dac-o fi să mori,
sigur o să fie
în zi de sărbători.
Toți ce-ți fac timpul
să treacă mai ușor,
atunci, au alte treburi,
petrec la familiile lor.
Vrei să-ți continui viața,
nici gând n-ai ca să mori,
nu sta singur acasă
în zilele de sărbători!
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nenorociții de bărbați...
Nenorociții de bărbați sunt ca rablele de-autobuze:
Tot stai, stai și-aștepți s-apară unul dintre ei,
Iar când, într-un târziu, se ivește unul
Mai apar vreo doi sau trei.
Îi vezi cum îți fac semne,
Cum te invită-n mașină să te conducă acasă,
Încerci să le-înțelegi adevăratele intenții,
Dar nu prea ai timp, căci alte griji te-apasă.
Oricum, dacă-o dai în bară, nu mai poți s-o dregi.
Îi ignori? O să fii uitată acolo ca-n azil orfanii
În vreme ce autoturismele și-autobuzele tot trec și trec,
La fel minutele și orele, și zilele, și anii.
poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comedia vieții
Comedia vieții
o joacă tot omul,
din anii tinereții
până vine "somnul".
Somnul lung al vieții
din noaptea-întunecoasă,
unde hidra morții
e la ea acasă.
poezie de Dumitru Delcă (12 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre acasă și timp, adresa este: