acasă şi timp

După ploaie

După ploaie pădurea sclipeşte,
Ivită dintre pini, luna îmi tulbură inima.
Zâmbesc şi mă gândesc acasă,
Chiriaş într-un ţinut străin.

poezie de Yue Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covidu-i o măsură bună.
Dovada este, la femei...
Căci stai acasă doar o lună
Şi-n nouă luni apar doi... trei.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri într-o noapte liniştită

Din patul meu
Văd lumina lunii
Acoperind pământul
Ca un strat de brumă:

Îmi ridic capul
Şi privesc luna strălucitoare,
Cobor capul
Şi îmi imaginez că sunt acasă.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa

Aşa,
O tristeţă
A intrat
În târg.
De dimineaţă
Plouând.
Şi ciori
Cârâind.
De-abia
Se poate citi
Un jurnal.
Parcă, -
De-a sta acasă...
... Şi, cum era
În zilele noastre...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă...

Acasă este locul cel mai important din lume.
Este locul unde poţi să fii aşa cum eşti, să-ţi petreci timpul
aşa cum vrei.
Uită-te în jurul tău. Pe pereţi. În cutii. Pe rafturi.

poezie de Elena Vlădăreanu din Spaţiu privat (2009)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte

dintre iubitele mele
niciuna nu e
de şapte stele
nici nu
aş fi în stare să număr
până la şapte
ani de acasă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi vine copilul acasă
Este viaţa cu mult mai frumoasă.
Doar că pleacă din nou şi rămân
Nopţi şi zile cu dorul stăpân...

catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărbători

Când eşti singur,
dac-o fi să mori,
sigur o să fie
în zi de sărbători.

Toţi ce-ţi fac timpul
să treacă mai uşor,
atunci, au alte treburi,
petrec la familiile lor.

Vrei să-ţi continui viaţa,
nici gând n-ai ca să mori,
nu sta singur acasă
în zilele de sărbători!

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenorociţii de bărbaţi...

Nenorociţii de bărbaţi sunt ca rablele de-autobuze:
Tot stai, stai şi-aştepţi s-apară unul dintre ei,
Iar când, într-un târziu, se iveşte unul
Mai apar vreo doi sau trei.

Îi vezi cum îţi fac semne,
Cum te invită-n maşină să te conducă acasă,
Încerci să le-înţelegi adevăratele intenţii,
Dar nu prea ai timp, căci alte griji te-apasă.

Oricum, dacă-o dai în bară, nu mai poţi s-o dregi.
Îi ignori? O să fii uitată acolo ca-n azil orfanii –
În vreme ce autoturismele şi-autobuzele tot trec şi trec,
La fel minutele şi orele, şi zilele, şi anii.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comedia vieţii

Comedia vieţii
o joacă tot omul,
din anii tinereţii
până vine "somnul".
Somnul lung al vieţii
din noaptea-întunecoasă,
unde hidra morţii
e la ea acasă.

poezie de Dumitru Delcă (12 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!