Poezii despre adevăr și filozofie
poezii despre adevăr și filozofie.
Legea filosofică
Când faptul ții,
Atunci adevărul îl știi.
Când nu vrei să crezi
Atunci nu poți să vezi
Când cauți dovada,
Atunci găsești tăgada.
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozoful Blagomirea
Filozoful Blagomirea ține-n mână adevărul,
Și de-aceea se muncește a seca tot călimărul
Și-a schimba cerneala neagră într-un foc aprins defraze,
Care-n veci de veci să deie întunericului raze
Și să lumineze mintea robilor și celor șchiopi,
Osândiți să rătăcească sau mereu să dea în gropi.
Cât mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea!
Dac-ar ști ce o așteaptă, negreșit că omenirea
Ar veni la Blagomirea implorându-i să consume,
În hârtie și cerneală, cât de mult, oricâte sume.
Numai să-i arate-ntregul adevăr adevărat,
După care pân-acuma ea-n deșert a alergat.
Făr-această rugăminte, Blagomirea-ntr-una scrise,
Până când vai, țării noastre! ochii-i pe vecie-nchise...
Multe-s operele sale, cam vreo sută de volume
Despre legile eterne și stăpâne peste lume,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sperietoarea
I-am spus odată unei sperietori, "Cred c-ai obosit
să tot stai singură pe câmpul ăsta pustiu." Și ea mi-a răspuns,
"Bucuria de-a-i speria pe alții este intensă și durabilă,
de aceea nu obosesc niciodată."
După un minut de gândire, am spus, "E adevărat, ai dreptate;
am cunoscut și eu o asemenea bucurie."
Iar ea, "Numai cei umpluți cu paie știu asta."
Apoi am părăsit-o.
Nu mi-am da seama dacă m-a complimentat sau m-a luat în râs,
dar după un an sperietoarea devenise filozof.
Două ciori își făcuseră cuib sub pălăria ei.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea-n simbioză
de când mă știu trăiesc cu moartea-n simbioză
a îmbătrânit și ea deodată cu mine
vara se sfârșeste dar de-aș fi o tuberoză
sub valuri de lumină mereu mi-ar fi bine.
mă detașez de moarte în cel mai profund sens
apropieri de steaua mea mă ridică-n extaz
o lume de valori aprofundenz intens
chiar și când lacrimi curg șiroi pe obraz.
adevăruri despre viață le-am primit ca pe perfuzii
sunt mândră în convingeri precum filozofii
ascensiuni spre univers destramă confuzii
mi-au netezit gândirea îngeri sfinți și profii.
mă străduiesc să iau prețioase decizii
cu noianul de vise să urmez teozofii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul pare un cuțit ce despică zările ființei
un strigăt sângeriu acoperă totul
nu există gări în care să staționăm
pentru procesele de conștiință
târâm după noi crudul adevăr
al fețelor schimonosite
acesta este războiul
pe care nu l-a câștigat nimeni
o filosofie născută
în celula vieții
un gri continuu
trasat cu grijă
timpul pare o planetă apocaliptică
de orbita căreia
ne ancorăm
banala trecere
un strigăt
cât o dâră de sânge închegat
pe câmpul fantasmelor
acolo unde tăria verbelor
nu are sens
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A luat o seringă
trecând printr-o boală lungă
la modă în acest moment
cu dezinvoltură a trecut
la dezbateri
despre imortalitatea sufletului
șezând pe o colină în fața
moldovei privea fără să sufere
discipolii cum amintesc
în treacăt despre seringa
care putea să înțepe în numele
unei doctrine politice nemuritoare
să introducă serul adevărului
unui poet
și să-l facă să sufere transformat
într-un filosof versat în argumentele
nihilismului
care n-ar crede că ar exista seringa
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apollonios din Tyana în Rodos
Apollonios vorbea despre ce înseamnă educație și cultură adecvate
Cu un tânăr care-și construia o casă luxoasă în Rodos.
"Când intru într-un templu,"
a spus tyanaianul la sfârșitul discursului, "chiar dacă-i unul mic,
mi-ar plăcea să văd acolo mai degrabă
o statuie de fildeș sau de aur,
decât una din lut vulgar într-un templu mare."
"Din lut vulgar": ce dezgustător
și, totuși, unii, (dintre cei fără o instruire adevărată)
sunt păcăliți cu astfel de făcături. Din lut vulgar.
*Apollonius din Tyana, 15-100, filozof, discipol al lui Pitagora.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nutrind idealuri
trăiesc ca gânditorii la suprafața vieții
cu sita-nțelepciunii cern minciuni de adevăruri
substanța pasiunii mă poartă spre poeții
care sunt pentru lume înmiresmate săruri.
dependență psihică de versuri de opal
noaptea nu dorm sorb lumini de la stele
inexplicabil și ciudat cu simț senzorial
se limpezesc ca ploaia mirările mele.
despic timpul în patru ca un filozof
anotimpuri de speranțe le aștern creații
îndepărtez suspinul, netrebnicul of
poemele luminii să urce-n constelații.
nutresc la idealurile timpului teozof
lucidități creștine să scriu cu inspirații.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucătorul de tenis în momentul...
Jucătorul de tenis în momentul
în care, cu mare măiestrie, lansează mingea
e posedat de-întreaga inocență-a unui animal;
filozoful în momentul în care surprinde-un adevăr nou
este-o bestie perfectă.
Anatole France susținea
că religia este-un produs secundar
al unui anumit organ din corpul ființei omenești,
necunoscut deocamdată, de-aceea
se poate de-asemenea spune
că chiar în acel moment în care organul respectiv
e pus la treabă,
atât de eliberat de răutate un credincios devine
încât cineva l-ar putea considera o legumă. Ah,
suflete! Oh, gândire! O, Marx, Oh, Feuerbach!
poezie de César Vallejo, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restul îl voi dezvălui acolo jos, în Hades
"Într-adevăr," a zis proconsulul, închizând cartea,
"Acestă frază este frumoasă și foarte adevărată,
Sofocle a scris-o într-o stare filozofică de excepție.
Cât de multe vom spune acolo jos, cât de multe,
și cât de deosebiți de cei de-acum vom fi.
Tot ce-ascundem aici, sentinele mereu de veghe,
răni și secrete închise adânc în noi,
protejate cu mari neliniști și temeri zi de zi,
vom dezvălui de bunăvoie, limpede, acolo jos."
"Ai putea adăuga," zise sofistul, zâmbind subțire,
"dacă se va vorbi despre asemenea lucruri acolo jos,
dacă cineva se va mai sinchisi vreun pic de ele."
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și filozofie, adresa este: