Poezii despre adevăr și pericole
poezii despre adevăr și pericole.
Zonă periculoasă
Se uită algele, contorsionate,
spre luna ascunsă de convoaie,
deodată, încordatul orizont:
"Nec plus ultra!"
Drumul adevărat se despică în două
caravelele cad.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praguri
În susul apei, într-un spasm de os
Și peștii-n arcuiri de curcubeie
Pe solzii lucii prind câte-o scânteie
Din drumu-acesta lung, primejdios.
Striviți de pietre, carnea le tresaltă,
Se încordează și își iau avânt:
Mai trece-un prag împuținatul cârd,
Spre un izvor din lumea cealălaltă.
Ajung câțiva și mor dup-o secundă,
Lăsându-și icrele-n fecunda undă.
Alt roi de peștișori o ia la vale,
Ca mâine să refacă aspra cale,
Sfințind cu moarte crudul adevăr:
Mereu cum curge valul - și-n răspăr.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine câteodată poezia
Spune-mi pe unde rătăcește lumina
când inima mea e tristă
când stau închis în zăpada asta de trup
proslăvind pustiul secundei
îngrijind o speranță cu picioarele-n râu
și cu capu-n nori?
În carnea mea un zeu se preface a cânta
dintr-o harfă zdrobită
un arhanghel cu numele meu face crime
[...] Citește tot
poezie de Danile Corbu din Scrisori către cei singuri (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea de azi
Când totu-n lume e întors pe dos
Și ne conduc, ocult, ciudate legi,
E inutil, ba chiar periculos,
Ca adevărul să îl înțelegi.
De vezi minciuna și încerci s-o negi,
Ești izolat, efortu-i de prisos,
Căci totu-n lume e întors pe dos
Și ne conduc, ocult, ciudate legi.
Suntem împinși în ritm vertiginos
Spre moarte, n-ai putere să alegi,
Căci la butoane sunt senili moșnegi,
Manipulați de cei cu teancul gros...
Și totu-n lume e întors pe dos!
hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetină
La un moment aproape seral de pe strada Paris,
la tehnicianul dentar, domnișoara Milena ar fi declanșat,
fără să știe, emoțiuni vii, efuziuni și suspine unui conviv.
Fostul ei profesor de geografie, d-l Sepi Topez, învățat cu marile spații deveni pătimaș, o dansă până-n zori și,
de bună seamă, dacă nu ar fi fost zidul camerei, dumnealui
ar fi trecut cu ea în brațe Carpații.
În vremea aceasta, mai sus-numita, fără să bănuiască nimic,
îi povestea cum, în urmă cu 7-8 ani, îl copiase la teză și la
un extemporal despre podișuri celebre în lume.
"Pot să jur
că nu vă pasă de lume", zise partenerul într-o pauză infimă,
ocrotindu-i umărul de o floare haină ce se strecurase în acea
dioramă, lipindu-se de mânerul ferestrei de-alamă, apoi, spun martorii, retrase tânăra ei făptură de la primejdia acelor
asfințituri de lună ce întârzie iarna până la șase:
Adevărul că îmbătrânim mai încet decât merele verzi
ar trebui scris cu litere luminoase.
poezie de Matei Vișniec
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mantia nopții
Noaptea continuă să-și țeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simțurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.
Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrățișată de brațul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
și-n răsucirea unui spațiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
La voia întâmplării
las sacul cu probleme la voia întâmplării
timpul jubileaza departe de pericol
vuiește în sânge spectacolul mării
valul speranței trece prin viscol.
e iarnă, mă acoperă ninsori
de bucurie de tristețe de mirare
raze misterioase se coboară din nori
cerul pentru mine multe surprize are.
cosmosul mă consolează în fel și chip
uneori mă simt un stol de rugăciuni
vise și speranțe în bizar prototip
flăcări dansante pe roșii tăciuni.
mai am un singur dor să-l infirip
în adevăr poetic departe de minciuni.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autorul spune
Autorul spune că spintecă adevărul
Ca pe o știucă, nu sunteți în pericol,
Ascund cuțitul, vin cu un lexicon cu lornietă,
O piruetă în lumea somnambulilor,
Am învățat pe dinafară viața părinților mei,
Oglinzile sunt prea pripite, priponite,
Kalinka era o prințesă din vremea lui Xerxes,
La primul dangăt eram în Ceylon,
La următorul în Brooklyn,
Iar când urai și mă iubeai,
Noroadele mă izgoneau,
Curgea un sânge de petrol,
Moșnegi sărmani, multe copile,
Cu piept cuprins de jale-adâncă,
Străpunși, răpuși, historia plângă.
Astfel trecură fluviul, marea,
și a venit eliberarea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu premeditare
V-au strâns aleșii asasini și v-au dat foc,
V-au otrăvit cu dioxid, să fie ei
Mai bine oxigenați, hapsânii derbedei
Și, nici răniți nu vă mai lasă trai, deloc.
V-ascund printre spelunci, zise spitale,
Cu pumn în piept bătându-se eroi,
Se lăudând de grija voastră, în timp ce voi
Tot mai mulți, mulți, ne lăsați dor și jale.
Ei stau pe sticle să vă mintă într-una
Că vă iubesc și suferă profund,
Dar nu vor decât sacrificiul vostru sfânt,
Să se arate, că vă vor fi ei... Fortuna.
Mulțimi din voi, ce-ați lăsat testament, vă plâng
Cu adevărat și vă vreau steag, să închine
Un sacrificiu nedorit, da-nspre mai bine
Să fie țării, din dureri ce inimi frâng.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu să pun punctul unde trebuie
Lumea trece prin mine flămândă,
îi ofer tot ce am,
dar nu mai mult decât sunt,
știu să pun punctul unde trebuie
când nimicul se înfiripă-n luptă
cu scop de tergiversare
în calea evoluției mai rapide.
Pornirea este hotărâtă și dreaptă,
dar sunt și gânduri ascunse
puse să împiedice desfășurarea,
de aceea lumea trebuie salvată
de fiecare, în fiecare clipă dată.
Uneori e prea târzie descoperirea,
jocul unora cu viața tuturora,
dar pericolul e pe muchie de cuțit
și moartea se teme de așteptări.
Cine spune că e o prostie,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și pericole, adresa este: