Poezii despre adevăr și repulsie
poezii despre adevăr și repulsie.
Era un culegător
de știri în cel mai propriu
înțeles al cuvântului
pentru că-și strângea recolta
și din piatră seacă: ciulea atent
urechile
la informațiile răsărite ici-colo
nu-i pasă în cine lovește sau ce
interese
periclitează știrile adevărate
pentru a strânge informațiile
nu mai ținea cont de etică
și metafizicianul sau moralistul
n-ar fi acceptat niciodată
aceste metode respingătoare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Theodotos
Dacă ești unul dintre cei cu adevărat aleși,
ai grijă cum realizezi eminența.
Oricât de mult ești aclamat, oricât de mult
orașele premăresc marile lucruri pe care le-ai înfăptuit
în Italia sau în Tesalia,
orice onori
decretează pentru tine admiratorii în Roma,
extazul tău, triumful tău nu vor dura,
nici nu te vei mai simți atât de superior
superioritatea este ultimul lucru pe care-l vei simți
atunci când Theodotos îți va aduce, în Alexandria,
pe o tipsie însângerată,
capul nenorocitului Pompeius.
Și nu fi prea sigur că în viața ta
limitată, reglementată, prozaică
astfel de lucruri spectaculoase, oribile, nu se vor întâmpla.
Poate chiar în clipa asta Theodotos
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul trăsnet
Scriu un poem trăsnet, ca Zeus,
Să nu poată fi evidențiat, că este periculos,
În Evul Mediu unii erau arși de vii pentru asta,
Am să spun că mereu suntem ipocriți, niciodată corecți,
Iar corectitudinea este mama tuturor crimelor.
Aud o rumoare. Lăsați frumusețea frazelor false,
m-am săturat, ca și de nudurile dezagreabile pe care
le expun unii pictori obsedați de urât, crezând că fac artă,
dar frumosul adevărat este pentru mine ca lichidul amniotic,
du-te, barbarule, la Florența, vezi Boticelli? Îl vezi?
Nu mai visați bani, visați femei frumoase, luați-le în grijă,
Amorul mișcă stelele, acum vor să cadă, cad de rușine,
Unde e polițaiul care arestează urâtul în viață?
Sunt orașe unde nu poți reveni, ia-le în stăpânire, fii țar,
Sultan, rege, împărat, dar modest și blând, a, nu poți?
Cum poate lupul să devină oaie?
Privesc prin fumul lulelei mele de pirat,
Vor veni în curând să mă ia frații mei mefistofelici,
Mai stai, clipă, mai stai. Aștept pe cineva la care țin foarte mult.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți scriu din spital
Sunt un pasager temporar
printre ființe degradate fizic,
printre suferinzi consacrați,
cu boli trenante în recidivă,
apăsat de izolare
și de resemnare degenerată în indiferență.
Entuziasmul mi-e strunit,
conservând un vag sprijin,
cu perspective sumbre.
Sunt posedat
de eroziunea forței subtile
a revelației medicamentoase
ce-mi spală sufletul
de mâlul suferinței și de păcatul făgăduinței,
proiectând o viață numai lumină și încântare.
Semne vizibile de angoasă,
trupuri omenești schirnave,
chestiuni încâlcite,
manipulatori de idei sofisticate,
raționamente false
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și repulsie, adresa este: