ajutor şi inimă

Inimii i-am dat de toate,
Nu i-a fost aşa uşor,
Acum cere, de se poate,
Să îi dau un ajutor.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă

Plâng, plâng şi îmi tremură inima.
Simt că se desface ca piersica.
Dar vreau să fie tare ca piatra
Sufletele să le pot ajuta.

Domnul cel de sus îmi spune:
Fii tare, ai credinţă, cât poţi ajută...
Nu-ţi fie teamă, Eu sunt lângă tine
Când ceri, îţi dau putere multă.

poezie de Liliana Ramona Albu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piersic înflorit

Nenumărate-s nuanţele piersicului înflorit,
cu obrajii pudraţi şi îmbujoraţi.

Brizele primăverii,
scuturând petale pe rochia ei,
o ajută să-mi frângă inima.

poezie de Yüan Chen, 779 - 831, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscălitura

Vedea cu o lampă aşezată pe pervazul casei pustii,
Casa în care locuise.
Pipăia cu ajutorul vântului,
Care atingea uşor
Toate lucrurile pe care pusese el mâna.
Auzea cu greul pământului
(Acum nu-i mai era greu)
Inima îi bătea într-o pasăre
Pe cer.

Sunt destul de vast!
A exclamat mulţumit

Şi glasul său a făcut cercuri pe ape,
Ca o iscălitură indescifrabilă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri decăzuţi

Găseşte o soluţie şi te voi răsplăti.
Cere simbrie după pofta inimii.
Dar spunemi cum pot realiza,
împăcarea dintre mintea şi inima mea?
Cum pot să fac mintea să înţeleagă,
că inima de ea n-are nevoie să fie întreagă?
Cum oare i-aş putea explica,
compromisul minţii cu inima?
tDacă mă ajuţi lupta a câştiga,
ce vrea inima îţi voi da.
Dar de soluţie nu vei afla,
unde-ţi stau picioarele, şi capu-ţi va sta.

poezie de Călin oana-alexandra (5 ianuarie 2019)
Adăugat de alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi mai face inima?

în perioada celor mai grele vremuri
pe băncile din parc
în puşcării
sau trăind cu
curvele
am avut mereu această mulţumire –
n-aş numi-o fericire –
care era mai mult un echilibru
interior
o acomodare
la orice se întîmpla
şi care îmi era de ajutor în
fabrici
şi atunci când relaţiile
cu fetele mergeau
prost.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ţin în palme...

1. Doamne, ţin în palme
inima ce bate
mai adânc piroane
în sfânta Ta carne.

2. Şi aud în noapte
cocoşul cum cântă
şi eu fug departe
ca să nu mă simtă.

3. Vreau ca într-un vaier
să-ţi cânt o cântare,
dar îţi iau din aer
cu-a mea răsuflare.

4. Crucea să-Ţi ajut,
să-Ţi mai iau din chin,
s-o duc aş fi vrut,
dar de ea ma ţin.

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge,copilă

Nu plânge, copilă!
Lacrima-i amară.
Căzută din pupilă
obrazul tău îl ară.
Brazdă adâncă lasă
pe rumenul obraz.
Deloc nu eşti frumoasă
când plângi la un necaz.
Când teama te-înfioară
şi-n suflet îţi pătrunde,
Roagă-te din inimioară
şi Dumnezeu te-aude.
Chiar dacă tu nu-l vezi,
El totuşi te ajută.
Continuă să crezi
şi lacrima-i pierdută.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi mai face inima?

în perioada celor mai grele vremuri
pe băncile din parc
în puşcării
sau trăind cu
curvele
am avut mereu această mulţumire –
n-aş numi-o fericire –
care era mai mult un echilibru
interior
o acomodare
la orice se întîmpla
şi care îmi era de ajutor în
fabrici
şi atunci când relaţiile
cu fetele mergeau
prost.

m-a ajutat
pe vremuri de război şi de
mahmureală

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te spre viaţă

Dacă va trebui să mor şi să te las o vreme-aici, trăieşte,
nu te lăsa răpus de suferinţă, nu ţine cu privire abătută
lungi priveghiuri, nu plânge lângă ţărâna mută.
De dragul meu, întoarce-te spre viaţă şi-i zâmbeşte.

Adună putere-n inimă şi încordează-ţi braţul tare
pentru-a ajuta pe alţii cu inimi mai slabe decât a ta.
Îndeplineşte tot ce-am năzuit să fac, dar n-am putut găta,
iar eu, voi fi pe-aproape, te voi alina – aşa, ca din întâmplare.

poezie de Mary Hall, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!