Poezii despre alb și cai
poezii despre alb și cai.
* * *
răsărit -
cai albi nechează
la marginea de început a luminii
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ai adus în visul meu o herghelie de cai albi.
Atât de liniștiți pasc pe pajiștea sufletului meu....
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de zi
Cai albi traversează noaptea
și ropotul lor se-aude
până târziu... în Dimineață
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până crește iarba... (după proverbul englez While the grass grows, the horse starves)
Până crește iarba,
Îmi albește barba,
Piere portocalul
Și îmi moare calul.
poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mărțișor, mărțișor,
Cu șnur alb de aișor,
Prin mohorul cailor,
Fă-mă aripă de dor!
catren de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stare zen
Mă încearcă o stare Zen, o liniște
albă ca privirea orbilor
v-am spus: mânzul se naște în afara
iepei, vorbele bietele se nasc în afara
gurii, numai inima e înăuntru.
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrenul Câinelui Moldav...
Un Câine trece prin pustiu și latră aprig caravane,
Zburlind cu părul plumburiu măciuca albelor turbane.
Un Câine trece lăbărțat, pișând cand roți, când paravane
Și cai, ce mor la adăpat, in preajma Fetelor Morgane...
poezie de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Ani în șir, chip generos,
Am așteptat pe Făt-Frumos,
Care-a venit pe calul alb
În zori de zi și plină iarnă,
Ca aminitirile să cearnă.
poezie de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpia aprinsă
Izlaz uscat
spice frânte de grâu -
fără somn
păstoresc risipite
albe pietre de râu
deschideți
oare cine-și adapă calul nebun
pe câmpia aprinsă
gând împietrit
izlaz uscat
golgota mea întinsă.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ramuri se țin
Tăcerea unui câmp e albă
Rămânând urme în salbă
De slove in rime dalbă..
E ruginie ca o gloabă
Părând mută veșnicie
In cântarea ei corbie
Printre ramuri gheare
Ce se țin în vânt de zare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și cai, adresa este: