Poezii despre alb și păianjeni
poezii despre alb și păianjeni.
Pânza de păianjen
Unde cețoasa pânză de păianjen se sfârșește?
Unde albul pânzei de păianjen se rărește?
- Acolo sus, păianjenul - precum o stea neagră,
Lacomă stea,
Cu mii de ochi privea...
poezie clasică de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Blestemate voi negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul și toamna
Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.
Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era și umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.
Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarța e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.
poezie de Camelia Oprița din Boema - Revistă de literatură și artă, Lumea Copiilor ( Povești din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormita
Adormită pe plocate,
Te-ai trezit pe jumătate
Și ți-e frică și sfiială
Că te prinde ziua goală.
Nu poți iute să-ți ascunzi
Sânii albi, de-abia rotunzi.
Nici păianjenul din plasa
Cu trei colțuri, ca mătasa.
Haide, nu-ți fie rușine
Că se uită mult la tine
Vărul soare, din livede,
A orbit și nu te vede.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Stihuri noi (1956)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Creion
Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc
Azurul și copacul.
Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Sper care-noată albi
Pești lungi cu ochi rotund.
Și capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.
Făptura ta întreagă
De chin și bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vița-de-vie
Vița-de-vie casa noastră
O-mbrățișa cu ramuri grele
De boabe ce, către fereastră,
Momeau un cer de păsărele.
Cu-nfrigurata-i mână albă
Mama o coardă ne-apleca:
Copiii se-nfruptau în grabă
Din viguroasa miere-a sa.
Azi păsări nu-s, mama e moartă;
Vița-de-vie-i doar un ciot;
Văl de păianjeni ușa poartă;
Eu plâng și mă gândesc la tot.
poezie celebră de Lamartine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creion
Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc
Azurul și copacul.
Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Spre care-noată albi
Pești lungi cu ochi rotund.
Și capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.
Făptura ta întreagă
De chin și bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vraja
Plouă cu miresme. Dinastii de vorbe
drum în piatră taie, desfrunzind cărări.
N-am zăpezi destule, să le-ngrop pe toate
albele rusalce dănțuind sub zări.
Ape se despică, nesfârșite ape,
slovele sunt oarbe, jocul e-mplinit.
Clipele-s regate și mă-nchid în ele
pânză de păianjen, zori și asfințit.
Perle temătoare, în abis captive,
urcă în poeme, înflorind chemări.
Ard mocnite focuri, sacre jurăminte,
n-am zăpezi destule să le-ngrop sub zări.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul bradului
Subt Ursa Mare, surpat de bureți,
neatins de om, neajuns de ereți,
bătrân, bătrân, în imperiul meu
bradul bărbos străjuiește mereu.
Lichene și buhe și viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-1 lovește în creștet fulgerul alb.
Stă între zodii și țară un brad.
Sărutate de fulger - crengile ard.
Dar, iată, se scutură numai de scrum,
și flamura-i nouă și fără de-ajun!
Mistrețul poveștilor iară și iar
încearcă de scoarță prăsele de var.
Și făr' de-asfințit în imperiul meu
tânărul brad străjuiește mereu.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și păianjeni, adresa este: