Poezii despre albastru și timp
poezii despre albastru și timp.
Luna albastră
Gânduri se-adună
în valuri și-ngână
dorințe și vise
cu ferestre deschise
către luna albastră,
din noaptea frumoasă
ce este...
poezie de Mihaela Vicol
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
După o perdea albastră
Luna s-a ivit.
Cu un nouraș de zdreanță
S-a acoperit.
Noapte caldă, liniștită,
Noapte luminoasă,
Sus pe cer, printre steluțe,
Lună ești frumoasă.
poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
împărțim în seara asta
un buchet de frunze albastre
și prindem luna într-un inel
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minte-mă sincer...
Cerul e albastru că așa e și luna...
Adevărul există... trăiască minciuna!
Priveste-mă-n ochi și raspunde-mi pe dos:
Ai putea să mă-njuri... politicos?
poezie de Suflețel și atât...
Adăugat de Suflețel și atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea albastră
La răsăritul vieții
pasărea albastră
cântă pentru mine
întoarcerea în timp,
o mângâi cu privirea
în contopiri albastre
plutind pe diadema
mării de argint.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cor de îngeri se adună
Smeriți pe-o rază de lună
Cântă melodia noastră
Zguduind zarea albastră.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cântecul întârziat
În nopțile cerește înfrunzite,
În toamna-acestor întristate ore,
Albastrul, printre stelele coclite,
Întinde pretutindeni crengi sonore.
Cu-a ta prezență-n gând, oricine-ai fi,
Mi-mpodobesc singurătățile-aurii
Sub luna care-și cântă neatins,
Pe ram albastru, cântecul aprins.
Nu am prieten nici un om.
S-o cânt, prietenia ta o caut.
Înclină crengile albastrului tău pom...
Ajută-mă să tai un flaut.
poezie de Cicerone Theodorescu din Cleștar (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Pe malul cel verde ce râul stropește,
Un om după cale puțin s-odihnește,
Visând fericit!
Iar razele zilei cu umbrele serii
Sub ochii-i se luptă în sânul tăcerii
Pe val adormit.
Pe măgură luna se-nalță-atunci plină
Și varsă pe fluviu un val de lumină,
Un brâu lucitor;
Eterul albastru cu stele aurite
Se scaldă prin valuri ușor încrețite
De vântul ușor.
...
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au mormântul la răscruce
Au mormântul la răscruce
Cei ce-și curmă viața lor -
Crește-acolo-o floare albastră,
Floarea osândiților.
La răscruce-n noaptea rece
Stam oftând, muncit de dor -
Se mișca-n bătaia lunii
Florea osândiților.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea de alb
Chemați ogoarele noastre
în palmele crăpate de timp,
sărutul pleoapelor
preaslăvesc
albastrele ape
coborâte din alb.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre albastru și timp, adresa este: