Poezii despre albine și viață
poezii despre albine și viață.
* * *
m-am trezit
într-o
dimineață
roi de petale
și har
de albine
ah! ce viață!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta muncă
Sfânta muncă e aceea
Ce răsplata-n ea-și găsește.
De-nțelegi tu asta, cheia
Fericirii tale-o ții,
Tu de-a pururea iubește,
Iar ca să trăiești în pace,
Nimic lumii să nu-i cei,
Binele te-nvață-a-l face
Ca albina mierea ei.
poezie celebră de Alexandru Vlahuță din Versuri și proză (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de primăvară
Înfloresc grădinile,
Ceru-i ca oglinda,
Prin livezi albinele
Și-au pornit colinda...
Cântă ciocârliile
Imn de veselie,
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.
Joacă fete și băieți
Hora-n bătătură -
Ah, de ce n-am zece vieți
Să te cânt, Natură!
poezie clasică de Șt.O. Iosif
Adăugat de diana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albina
(nepoatei mele, Maria Elaine)
O hărnicuță albină,
Zilnic zbârnâie-n grădină,
Când se ia roua în zori,
Ea zumzăie printre flori.
Își petrece întreaga viață,
Printre floricele și verdeață.
Trudește necontenit,
Din zori pân-la asfințit,
Cu strădanie adună
Nectar de calitate bună.
Îl transportă apoi cu bine
La căsuța de albine,
Albinuțele culeg o avere,
Pentru fagurii de miere.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțelul meu
Nepotul meu drag,
bine ai venit pe lume.
A-i trecut al vieții prag. Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
Să ai o soartă fericită.
Să nu știi în viață ce e durerea.
S-o iubești pe a ta mamă,
Cum albina iubește mierea.
Să crești mare, mare
Nepoțelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Și să ai în viață un drum lung.
Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viață bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Și s-o trăești cum o să-ți placă ție.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hărnicuța de albină
Hărnicuța de albină,
Cu aripioare de lumină,
Strânge darul florilor
Aurul staminelor.
Hoinărind din floare în floare,
Săruta pe fiecare
Și-și trăiește pașnic viața
Harnică de dimineața.
Prin suspinul vântului,
Prin cântul pământului.
Natura Mamă o întreabă:
- Nu ți se urăște, dragă?
- Nu, măicuța mea natură,
Căci strâng dulcea băutură
Din potirul florilor
Și îl dau oamenilor.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni în cuști
stăm în cuști
am uitat să simțim, să trăim
nu vorbim, muncim zi de zi
fără să știm de ce și pentru ce
în tăcere, fără odihnă
biete albine istovite
ne este interzis să gândim
pe brațe plânge sudoarea
am uitat să visăm, să zburăm
un porumbel rănit într-o cușcă ruginită
sau vite tăcute ce merg în cor spre abator
aici am învățat să mor în fiecare zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut har, îngăduie-mi odihnă...
Caut har înaintea Ta,
îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine!
Lucrările ce le fac,
le voi sfârși mai apoi.
Pustie de vederea feței Tale,
inima mea nu cunoaște răgaz și tihnă
și truda mea-i numai povară fără margini
într-un pustiu de suferință.
Acum vara a venit la fereastra mea,
cu murmurul și suspinele ei
și albinele grăbite
aduc dragoste tufișului înflorit.
Iată ceasul de pace și de cântare,
față către față cu Tine,
binecuvântarea vieții mele,
în liniștea acestui blând popas!
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali - Ofranda Lirică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțelul meu
Nepotul meu drag.
bine ai venit pe lume.
Ai trecut al vieții prag.
Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
Să ai o soartă fericită.
Să nu știi în viață ce e durerea.
S-o iubești pe a ta mamă,
Cum albina iubește mierea.
Să crești mare, mare
Nepoțelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Și să ai în viață un drum lung.
Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viață bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Și s-o trăești cum o să-ți placă ție,
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Davis Matlock
Să presupunem că nu există nimic, doar stupul:
Că există trântori și albine lucrătoare,
Și regine, și nimic mai mult decât strângerea mierii
(Lucruri materiale, ca de altfel cultura și înțelepciunea)
Pentru generațiile care vin, generația prezentă nu a trăit vreodată,
Destul că roiesc în aerul însorit al tinereții,
Fortificându-și aripile din ceea ce a fost deja adunat și pus la păstrare
Și, gustând, în drumul către prisacă,
Prin pajiștea de trifoi, darul delicat al trecerii în alt anotimp.
Presupune toate acestea și mai presupune adevărul:
Că destinul omului este mai presus
Decât destinul stupului;
Iar tu trebuie să porți povara vieții,
Ca și imperativul impuls al spiritului tău în exces.
Da, îți spun să trăiești totul ca un zeu,
Sigur de viața eternă
Chiar dacă ai dubii,
Să trăiești în acest fel.
Și dacă asta nu-l va face pe Dumnezeu mândru de tine,
Atunci nu există Dumnezeu, ci doar gravitație
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre albine și viață, adresa este: