Poezii despre algebră și școală
poezii despre algebră și școală.
Primul clopoțel
Clopoțelul sună iară,
După-ndelungata vară,
Pe copii la școala-i cheamă.
Haideți, nu vă fie teamă!
Azi, vacanța s-a sfârșit,
Vă urează "Bun venit!"
Doamna voastră, învățătoare,
Ca o mamă iubitoare.
Ea, pe toți, o să vă-nvețe,
Lucruri bune și mărețe,
Să scrieți și să citiți,
Repede să socotiți.
Sport, desen, caligrafie,
Algebră și geografie,
Le veți învăța pe toate -
Muzică, română, mate.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie de toamnă
S-a gătit vacanța mare,
Iată, sună de intrare...
Dar, de ce nu-s toți în clasă
Ce-i cu lipsa ce ne-apasă?
Unde-s duși, e clasa goală,
Fără ei e doliu-n școală...
I-așteptăm, avem răbdare
Până într-o zi în care
Vom fi iarăși împreună
Sus, chiar dincolo de Lună,
Vom avea un loc anume
Fără funcții, titluri, nume,
Prin adâncuri liniștite
Fără supărări, ispite,
Într-un colț ales, frumos,
Cu mărgăritar pe jos,
Cu speranță și lumină
Unde nimeni nu suspină,
Fără greutăți, nevoi,
Dumnezeu va fi cu noi.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco din Visuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea basmului cel hâd
A fost, odată ca-n povești, ce-acuma-s basm "murdar-curat"
În țara ce dintre iluștrii ajunsă-i rău dintr-un Regat,
O schimonositeală... strâmbă, un pleonasm de hidos rău
Dintr-un tărâm de Feți-Frumoși aleși acum doar "nătărău"
Să țină în buiestru' un neam, nu prin ce-i pisc de înălțime,
Căci "grota" e vândută "tron", "popor" e numai o "mulțime"
Și-n două Camere-n Palate nu stau cei bravi de știință culmi,
Stau tolăniți ne-aleși de nimeni -din vechi stejari tari- molâii ulmi
Ce își vând "șarm", probat prostie, că proștii nu lipsesc deloc,
E-un glod întreg legat la ochi, cu ceara un timpan, glas ioc,
Sau doar ce-ar avea să spună ei, sunt doar minciuni răstălmăcite
Venite din auz confuz, din ochi închiși, minți încâlcite
S-asculte de-un "chilot" imens, ordura veșnic repetentă
De școală nedusă la "cap", rămas hoție incipientă
-Ce-o pune-n practică pe-o țară- un retardat mintal scârnav
Ce împroșcă cuvânt nobil pus de "senator", făcându-l sclav
Sieși inept de ADN, o spurcăciune recesată
Ce umple jilțul cu izmana-i cu siguranță necurată,
Căci doar din spurcăciuni grăiește, zicând că el ar fi popor
-Un biet neghiob ajuns nu'ș cum să aibă rol de vorbitor-
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre algebră și școală, adresa este: