Poezii despre antichitate și iubire
poezii despre antichitate și iubire.
Confesiune
Și eu iubesc steagul național fluturând în vânt,
Crizantemele pastelate de la galbenul palid la bronzul antic.
Dar amintește-ți că hrana mea este o cană de ceai amar!
Și că mai există un "eu". Ți-ar fi teamă să cunoști
Gândul-muscă dând târcoale ghenei de gunoi.
poezie de Wen Yiduo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vals de toamnă
La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, și monoton...
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.
Auzi, cum muzica răsună clar
În parcul falnic, antic, și solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.
Acum, suspină valsul, și mai rar,
O, lasă-mă acum să te cuprind...
-Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuie antică în ruină
Pe voluptatea care rotunji frumosul pântec,
încât e prins în piatra - vecinic cântec -
se reazimă acuma prăfuite tufe de urzici...
Din rănile frumoasei coapse ies furnici...
Iubirea a creat această mică și subtilă gură
pe care dalta a sculptat-o în căldură...
Acum, în al iubirii cald și dulce leagăn,
își face plasa "cap de mort", păros păiangăn.
A fost creată fruntea într-o lungă meditație
din care n-a lipsit o voluptuoasă grație:
ideea fecundată de eterna frumusețe...
Din acest gând cuprins în suprafețe
și ros de ploi, de geruri și de gârle,
ies gușteri, scolopendre și șopârle.
poezie clasică de George Magheru din Capricii - Cartea cosmică (1929)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de început
..
Viața e tot ce iubesc, tot ce cânt,
Toate văpăile patimei mele într-însa se mistuie.
Viața - smintită-nfrățire cu vraja-nserării și-a zorilor
Viața - năvalnică grindină-a luptelor,
Viața - dragostea omului...
... dragostea...
Hei, aș dori să iubesc o femeie și eu...
Ea în mine există de mult și-o aștept...
Are un suflet ca aerul, mângâindu-mi vâslirea aripei,
Are un sânge ca viforul, sângele meu biciuindu-l,
Are o minte ca soarele, lângă a mea ca să ardă,
Trup mlădiu, sâni pietroși, statuie antică vie.
Până azi n-am iubit,
Deși somnul m-a prins uneori cu tâmpla în poala frumoaselor.
Eu, fiul și flacăra munților,
Îndoitu-mi-am fruntea și-n iarba câmpiilor ude,
Primit-am sărutul frunzarelor veștede
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poziția Cuvântului
Se scriu pe bandă cărți despre iubire,
Cu toate că domeniul doarme dus;
Nu s-a făcut nicio descoperire
Și nicio vorbă nouă nu s-a spus.
Iubim la fel ca prin Antichitate,
Suntem îndrăgostiți ca la trecut,
Einsteiniana relativitate
Nu ne-a scăpat de dorul absolut.
Copila mea, ce tineri suntem noi
Față de cer și spate de pământ,
Față de nori și spate de noroi,
Față de vânt și spate de Cuvânt!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și cît de mult...
[Pentru Daniela O.]
O, și cît de mult am fost noi doi
scufundați în lac
împărțind crustele de nămol
ca pe niște plăcuțe de ardezie
din Egiptul antic.
Împărțind bulele de aer
ca pe niște bule papale.
Cînd trebuia să recunoaștem doar
că ne iubim.
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezii
Zideste-ma in tine, ca intr-un antic templu,
Si cu eternitatea mereu sa ma contemplu,
Cand pasii tai in tremur opresti pe sub icoane,
De mine-ti fie sete, si de iubire foame,
O candela sa arda tacut la capatai,
O palida lumina pe ceruri sa ramai,
S-or scutura cu fosnet iubirile mereu,
Eu voi ramane vesnic, dorul din gandul tau.
Cu valul care trece, ma risipeste-n lume,
Cu steaua care moare, cu luna ce ramane,
Si-n ingerii ce zboara, ingroapa-ma incet,
In vesnicia vorbei, cantata de poet.
poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza bolnavă
De ce ești astăzi, Muză, atât de-ndurerată?
Ce vis urât al nopții în minte ți-a rămas?
De ce trec laolaltă pe fața ta-ngețată
Fiorii nebuniei și-ai spaimei fără glas?
Ce-nveninată iasmă, ce spiriduș sprințar
Turnata-ți-au în suflet iubire și-ntristare?
Cu pumnul lui despotic, ce-ncrâncenat coșmar
Te-a prăvălit în fundul Minturnei legendare?
Aș vrea să-ți fie sânul un cuib de calde vise,
Să-i simt mireasma tare, cu iz de sănătate,
Și inima pioasă să ți-o ascult cum bate
Cu ritmul plin din versul pe care-l stăpânise
În evul antic, Febus, părinte-al poeziei,
Și Pan, culegătorul de roade al câmpiei.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea lui Heraclit
Produs al aerului soarele ar fi
al vremuirii, joc al unor pământești stihii,
așa credea-nțeleptul din Efes.
S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi,
din aburii fosforescenți care din mare ies.
Știu că iubita mea-i așa, pe care o slăvesc.
Mereu e alta, alta e, tot alta,
ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți.
S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți,
se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc.
Făptură fără ieri, întruchipată iar și iar,
în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți
îmi este dat, până la capătul acestei vieți,
în fiecare zi din nou s-o cuceresc.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poseidon și Afrodita
Cu frumusețea ta divină
Faci și îngerii să plângă,
Sufletu-mi ce n-are vină,
Faci păcatul să-l atingă.
Ești ispită și canon,
Eu un simplu păcătos,
Sunt păgân și Faraon,
Zeul antic arătos.
Sunt Poseidon, zeu al mării
Și trimit valul spre tine,
Sunt prins în gheara uitării,
Vreau să te aducă la mine.
Tu poți să fii Afrodita,
Zeița patimilor mele,
Aș vrea să te strig - iubita,
Călătorind printre stele.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (24 aprilie 2014)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre antichitate și iubire, adresa este: