Poezii despre antichitate și viață
poezii despre antichitate și viață.
Gogyohka
studiază cu ardoare
papirusurile antice
pentru a descoperi
tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecuți viitori
Trăim într-un etern monden,
La fel ca-n timp de vodevil
-Model de viață exogen-
Pretinși moderni, de stil labil...
Copii suntem de-antichitate
-Cu crez că-i suntem endogeni-
Citând din antice citate;
Microbi... pretinși drept antigeni.
Nici piramide nu mai facem
-Destinul ne e Nostradamus-
Petrecem timp, ca să ne placem,
Filozofând pe Albert Camus.
Suntem neîncetat surprinși
-Descoperind ce se știa,
Genii pierdute în pretinși-
Aflând că Soarele e-o stea.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
murmur antic răsună sub pasi
pași pierduți pe un drum
stau pustnic în bătaia timpului
privesc cum trece lumea
cum cade unul
cum pleacă altul
unul câte unul
e amurgul vieții.. nu...
vântul a uitat să mai țipe
ecoul a tăcut și el în catacombe
doar o cruce zace ruptă
lângă râu
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut cu-minte
Buzele tenebrelor mă alintă,
îmi șoptesc mistere antice,
îmi revarsă elixirul cunoașterii,
îmi mângâie trupul ostenit...
Surasul unei raze pătrunde
prin spărturile de cremeni,
se multiplică și se împraștie
în toate colțurile,
pe toți nervii ce acum tremură de bucurie,
pe toate arterele și venele ce clocotesc cu roșul lor aprins.
Întunericul se retrage neputincios ca o pată a trecutului
ca și când n-ar fi viețuit niciodată în mine, cu mine, pe mine...
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată
Ridic acest nor în memoria
Florilor căptușite cu brumă
Care s-au prefăcut în stele de sticlă.
Mi s-a umplut casa cu toamnă,
Celelalte anotimpuri au rămas la locul lor.
Așa că
Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată.
Nu pot trăi ca o bucată de piatră,
S-ar vede munți curgând spontan din mine.
În afara unui foc lăuntric,
Aș fi un colț de viață sfărâmată
Și din acest motiv aș iubi să rămân vie.
Sărutul nu cunoaște tragismul marilor pasiuni
Și de aceea nu vine atunci când trebuie.
Prefer să mor în acest vârtej de foc,
Să ard ca o flacără veșnică pentru el.
Vino în noaptea de cerneală
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu cred nici în Iehova
Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni,
Nici în viața, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.
Visuri sunt și unul și-altul,
Și totuna mi-este mie
De-oi trai în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.
Toate aceste taine sfinte
- Pentru om frânturi de limbă
În zadar gândești caci gândul,
Zău, nimic în lume schimba.
Si fiindcă în nimica
Eu nu cred o, dați-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
Si faceți precum vă place.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea lui Heraclit
Produs al aerului soarele ar fi
al vremuirii, joc al unor pământești stihii,
așa credea-nțeleptul din Efes.
S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi,
din aburii fosforescenți care din mare ies.
Știu că iubita mea-i așa, pe care o slăvesc.
Mereu e alta, alta e, tot alta,
ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți.
S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți,
se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc.
Făptură fără ieri, întruchipată iar și iar,
în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți
îmi este dat, până la capătul acestei vieți,
în fiecare zi din nou s-o cuceresc.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când un bărbat iubește o femeie
Când un bărbat iubește o femeie
e îmbătat de muzici în amurg
palate de cleștar din filme triste
răsfață ochii lui de demiurg
Înduplecat ca fiara în capcană
cu pieptul podidit de-o rană grea
prin vămile orbirii se înalță
pentru a-și lua lumină de la Ea
Și toată viața lui se face orgă
în catedrala unui câmp de maci
inițiat în tainele nuntirii
reîncarnarea unui antic vraci
Preschimbă-n aur tot ce va atinge
depune jertfe pe altarul Ei
mărinimos ca prințul ce salvează
creștinii dați la gropile cu lei
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu
Eu sunt ce sunt și scriu mereu,
Îndrăgostită-ntruna de himere.
Sunt o culoare-n curcubeu
Sau steaua ce se stinge in durere.
Sunt șoapta-nlăcrimată-a unui val,
Ce antice epave pe dedesubt ascunde,
Și chiar suspinul inecaților aduși la mal,
De liniștea periculoasă-a unei unde.
Eu sunt un drum către mistere,
Sunt fulgul mic de nea topit în gene,
Sunt viața născuta din durere,
Și încă sunt stăpana visurilor mele.
Mai sunt ceva ce încă voi nu știți,
Sunt susurul de apă ce curge liniștit,
Sunt spaima acelora mereu mințiți,
Acelora ce plâng și nu mai vor nimic.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al vieții mele caleidoscop
În acest verde fără timp,
printre zidurile antice și tăcute
mă zbat în contratimp
de infinituri deja în inimi trăite.
Dulci coline și urcușuri aride
pe parcursul vieții mă însoțesc,
momentele mele efemeride
cu speranța mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini și umbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roșu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munților de armături.
poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre antichitate și viață, adresa este: