apă şi stânci

Lacrimile Terrei

C-un geamăt, din ape adânci,
În falduri ascunse de ceţuri,
Ridică în lacrimi de stânci
O rugă pierdută-n îngheţuri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia apei

Am o iubire de infinit
uitată
într-un delir
de scoică albastră
poetul acesta - nu se mai duce
se face doar stâncă
lângă agonie de apă

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu ce poate să fie,
Că astăzi sunt atât de-ntristat;
Un basm din străvechi timpuri mă-mbie
Şi-mi stăruie-n gând neîncetat.

E rece şi se înserează,
Calm apele Rinului curg;
O stâncă pe râu scânteiază
În soarele de-amurg.

poezie celebră de Heinrich Heine (23 septembrie 2012)
Adăugat de Maftei Amdreea Evelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbii negri

Apele şuşotesc la urechea cerului.
Cerbilor, voi aţi sărit spaţiul milenar,
Tenebrele stâncii la mângâierile văzduhului.

Vânătorul ce v-a doborât, geniul ce v-a văzut,
Ca eu să le iubesc pasiunea, de pe largul meu ţărm!
Şi dacă aş fi avut ochii lor, deodată la ce aş spera?

poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

Lângă ţărmul tristei mări
M-am oprit pe-o stâncă.
Apa tremură spre zări,
Verde şi adâncă.

Sufletu-mi, împovărat
De-o iubire moartă,
Se ridică ne-mpăcat
Şi cu el o poartă,

Cum îşi duce greu în zbor
Vulturul de mare,
Peste valuri călător,
Prada moartă-n gheare...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape adânci

Pe trepte de-ntuneric sau lumină,
prin verdele ce colorează stânci,
în arbori ce spre hăuri se înclină,
sunt ape. Toate,-n felul lor, adânci.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te...

La mine-n suflet sunt fântâni adânci
Şi ape reci, venite dintre munţi,
Eu te iubesc cu ochii mei cărunţi
Şi cu tăcerea şoaptelor din stânci.
Şi nu-mi ajung aceste nopţi sumare
Nici clipele trăite pe pământ,
Să-ţi pot rosti tăcerile din gând
Să-ţi pot deschide zâmbetul c-o floare.

poezie de Adrian Abrudan (2013)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aştepţi?

Da, ai dreptate,
n-am uitat încă,
ştiu că eşti departe,
te-ai lovit de o stâncă
într-o apă adâncă,
s-au dus visele toate,
tu nu ştii -
era frumos mai departe,
acum eşti pe un nor,
unde-ai putea fi?
Mă aştepţi să mor?

poezie de Mihail Simionescu din Încă nu a apărut
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De-aş fi avut înţelepciunea
izvorului ce sapă-n stâncă,
de-aş fi ştiut să strălucesc
printre pietriş în valea-adâncă,

De-aş fi ştiut, cum ştie apa
să fiu oglindă pentru stele,
de-aş fi putut să am răbdare
să-mi treier visurile mele,

De-aş fi săpat în stânca dură
cum sapă un izvor supţire,
aş fi putut să trec mai lesne
şi peste-o zi făr'de iubire.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înecatul

Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiaţi-mi o zi ca un ochean!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă,

Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
Din care alte ramuri, armate-n şerpi lemnoşi,
Bat apele, din care baia albastră să despice
Limbi verzi, şuierătoare, prin dinţii veninoşi.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!