Poezii despre apărare și religie
poezii despre apărare și religie.
Colind
De urarea mea
de bine
nu te poți apăra
De urarea mea
de frumos
nu te apără nimeni
Din urarea mea
de dragoste
nici Dumnezeu
nu te poate
ÎNTOARCE
poezie de George Astaloș din Retorice (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biserica
La biserică venim
Domnului să-i mulțumim
Pentru viață, pentru casă,
Pentru pâinea de pe masă,
Pentru floarea din grădină
Și a soarelui lumină,
Pentru frați, pentru surori
Și părinții iubitori.
Dumnezeu ne este tată,
Ne iubeste și ne iartă,
Lângă noi este la greu
Și ne apără de rău.
Preoții ne dau povață,
Cartea sfântă ne învață:
Credincioși și buni să fim,
În genunchi să mulțumim!
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Legitimă apărare
Sentimentele...
Containere cu mărfuri perisabile
Abandonate pe cheu,
Cuvintele...
Traseul pe care rachete cu îngeri
Migrează spre Dumnezeu
Când iubirea străpunsa potrivnic,
Mă leapădă
Amintirea, statornică victimă,
Mă apără!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ghizi
Poeții se nasc în poarta iadului
singuri își găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginației.
Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânță a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting și inimi și flori.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Placa de bază
pe lângă rugină se lasă mâncat
și de o boală de piele
acesta
e fierul oaselor mele
acesta
e sângele meu blocat într-o menghină
pietrificat
așa cum nu l-a lăsat dumnezeu
să curgă în voie
și apărat
de virușii amicali
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
La Putna clopotele bat,
E lume multă-n Mănăstire,
Să-i facă, iar, s-a adunat
Lui Ștefan Vodă pomenire.
Și nu-l vom da nicicând uitării,
Ne-om aminti de cel ce-a stat
De strajă la hotarul țării
Și de dușmani l-a apărat.
La două iulie mereu
S-aprindem câte-o lumânare
Căci Sfânt e lângă Dumnezeu
El, Ștefan, Ștefan Domn cel Mare.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ev tăcut...
S-a împlinit neîmplinirea,
unui ev tăcut și rece,
a biruit nebiruirea,
a tot ce prin lume trece...
S-a împlinit neîmplinirea,
unui trecut, uitat de lume
ș-un prezent care apune
în viitor nesigur și morbid...
Vom avea ce pune-n blid,
în evul acesta dur și rece?
Vom avea, c-avem cuvinte,
să implorăm divinitatea,
să ne apere cetatea,
să n-aducă libertatea,
că pe aicea nu se trece,
în acest ev, tăcut, fierbinte!...
poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge lutul
Plânge lutul, tremură copacii,
Iarba verde în pământ se-ndoaie,
Strugurii nu mai așteaptă ploaie
Și rămân să ne descânte vracii.
Nimeni nu-nțelege de ce doare
Rugăciunea spusă-n apărare.
Plânge lutul, se îngroapă mirii,
Soarele se-ascunde de furtună,
Țipă vremea rea a vreme bună
Ca să-nșele iarăși mersul firii.
Și-n Gadara, umblă pe cărare
Porcii, mușinând mărgăritare.
Plânge lutul, se-ncălzesc în paturi
Cei pecetluiți cu nefirescul;
Languros ne-mpresură grotescul
Cu lozinci, cu teamă și cu sfaturi.
Și-am secat, iar ultima speranță
Face cu păcatul alianță.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne-n ceasul focului
Doamne-n ceasul focului
dă-mi tăria locului
buzele să-mi sângere
dar să nu scot plângere,
mâinile să-mi scapere
dar să nu se apere,
să fiu dus mormântului
credincios Cuvântului,
să trec pragul Cerului
cu răbdarea fierului
căci în veci de veci voi vrea
să-mi rămână dragostea.
Doamne, pașii inimii
în iubire ține-mi-i
legământul lacrimii
treacă-mi focul patimii,
drumul biruinților
să-l urmez părinților,
frumusețea pașilor
să mi-o las urmașilor
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri sociale
Locuim în cavourile pline de viață-ale unor bestii
Ucise pentru-a procura burților noastre suculente digestii.
Nu facem pauză-între festinuri pentru a ne-întreba dacă
Animalele, asemeni omului, n-au niște drepturi anume.
Duminica, ne rugăm să fie lumină-n lume,
O lumină care pe drumul vieții pașii noștri să-i îndrume.
Suntem sătui de lupte, de-a gloanțelor clănțănitoare toacă
Gândul la război ne-nspăimântă peste poate,
Și totuși ne îmbuibăm cu mii și mii de trupuri moarte.
Precum corbul de stârv, ne hrănim cu trupuri de ied și de miel,
Nepăsători la suferințele și la durerile pe care
Le pricinuim altor suflete, iar dacă tratăm astfel
Animalele făr' apărare, pentru sport sau pentru parale,
Cum putem spera că pe-acest pământ vom avea noi
Parte de PACEA pentru care ne-nchinăm în catedrale?
Noi care pe hecatombele atâtor victime și-atâtor strigoi,
Rugându-ne lui Dumnezeu, ofensăm toate legile morale?
Această cruzime-și zămislește progenitura RĂZBOI.
poezie celebră de George Bernard Shaw, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre apărare și religie, adresa este: