Poezii despre argint și aur
poezii despre argint și aur.
La nunta de argint a părinților mei (25 de ani de căsnicie)
La nunta de voastră de argint,
Eu vă sărut și vă alint,
Și vă urez, ca meșter faur,
Ca s-o serbați pe cea de aur!
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (12 ianuarie 1983)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesteacănul
Pe mesteacăn, iată,
Sub fereastra mea
Cade argintată,
Mantie de nea.
De pe ramuri grele
Cu omăt pufos,
Tivuri cu dantele
Ciucuri albi au scos.
Blând pe promoroacă
Tihna stele-a nins,
Și-n mesteacăn joacă
Aurul aprins.
Zările coboară,
Împrejur cuminți
Și pe ramuri iară,
Risipesc arginți.
poezie celebră de Serghei Esenin (1914), traducere de Nicolae Peiu
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș vrea veșmântul rupt din cerul pur
Mi-aș vrea veșmântul rupt din cerul pur,
Țesut din aur și argint și umbre,
Tivit cu soare, noapte și azur,
Și cu paing de raze și penumbre,
Și la picioare-aș vrea să ți-l aștern,
Dar sunt sărac - și nu am decât vise!
Să calci ușor când visele se cern,
Căci calci pe vise - și pot fi ucise!
poezie celebră de William Butler Yeats din Vântul printre trestii (1899)
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, portugheză, italiană, germană, rusă și arabă.
Cuvântul
Ți-am pus la gâtul tău de aur
un deget de argint
într-o lumină de bronz
pe un scaun de cupru....
Și tot așa
Și tot așa
până la Cuvânt
ne-am despărțit...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.
Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.
Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.
Negrul argint, lutul jalnic și grav
sunt aur scăzut și bolnav.
Piezișe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare și leac.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoși ca sfinții
O, ce frumoși ne sunt părinții,
Părinții mei, părinții tăi!
Așa frumoși sunt numai sființii,
Numai ființa lacrimii!
Putem trăi în voie bună
Și fără aur sau argint.
E greu să nu ai un prieten,
Străin ești fără de părinți.
Noi știm că ei de dragul nostru
Își poartă crucea bucuroși,
Viață lungă dă-le, Doamne,
Și ține-i veșnic sănătoși.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșmintele raiului
Dacă-aș avea ale raiului împodobite veșminte,
Brodate-n a aurului și-n a argintului lumină,
Albastrul și calmul umbrit al acelor veșminte
Ale nopții și-ale luminii, jumătate din lumină,
Ți le-aș așterne la picioare;
Dar, fiind sărac, am numai visele mele;
Ți-am așternut visele la picioare;
Umblă cu grijă, calci pe visele mele.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caravana
Plecase caravana iarăși
Purtând în sânul ei argint,
Cu străluciri furate parcă
Din ochii celora ce mint.
Și umbre se-nnodau tăcute
Sub raza nopții tropicale,
Era de aur călătorul
Și aurul lucea pe cale.
Era lumin-așa de multă
Pe fermecatul nopții chip,
Că strălucea un pic, de lună,
În orice boabă de nisip.
Un beduin, chema în cântec,
Mirajul verzilor savane...
Și-așa mergea de greu în noapte,
De parcă el purta în spate
Argintu-ntregii caravane.
poezie clasică de Virgil Carianopol din Flori de spin (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Lumina ce bună...
Într-o odaie neagră,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mână de lună.
Steaua ce zboară
din nicovala serii
lovită de un ciocan,
ușoară.
Torpila unei ciocănitori
scăpărând argint
dintr-un mesteacăn
În zori.
Ața cu care
mașina de cusut a lunii
însăilează
sfâșiatele valuri amare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna
Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peștera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedeslușitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare. În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu toate zilele mele, cu freamătul codrului și cu visele spulberate de zei
O cămașă de mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul devenind lumină lină.
poezie de Ileana-Nana Filip din Primăveri în amurguri (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre argint și aur, adresa este: