Poezii despre arhitectură și iubire
poezii despre arhitectură și iubire.
Carusel
Înalță rugi, rugină acră,
Nu poți fugi, strânsoare sacră,
Ochiul e rupt precum o plasă,
Te lasă morții, nu te lasă,
Faptele-s șterse, jocu-i dulce,
Nici arhitect, nici arhiduce,
Fantasma te salvează, fanta
Ba este Manda, ba e Tanda.
Înaintezi în largi confuzii,
Vezuvii vin după Vezuvii,
Aici a fost cândva grădină,
Acum e un azil. Sublimă
E viața după un veac de boală,
Nu dai la nimeni socoteală.
..............................................
Iubita și-a luat o mașină,
Eu iau în mână un pietroi,
Iubita consumă stricnină,
Eu merg în voiaj la Pleșcoi,
Dar poate vom merge-n Hebride,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mângâie cuvântul
În ochii mei sălbatici de curiozitate
Pasărea singurătății și-a pierdut zborul,
Sufletul iubirii în arhitectura străveche,
Prin noi gesticulații, renaște fiorul.
Aștept îmbrățișări pe ulițe ascunse
Unde câinii latră luna măreață, rotundă,
Unde săruturile fac șezători la porțile
Satului topit în bucuria profundă.
Uit sincronizarea în zbor de păpădii,
Mirosul tău de stele împlinește-avântul,
Redirecționez în hematii lumina poeziei
Unde iubirea mângâie cuvântul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc
Eu iubesc fără măsură
chiar de mă privesc cu ură
le fac inima arsură
floare de iubire pură!
La cuvânt nu am cenzură
și nu-mi pun lacăt la gură
bine-mi fac daca mă-njură
îi aștept la cotitură!
Să le dau un gust de mură
inima fără tortură
din peninsula maură
rătăcit pe răritură!
Te iubesc fără fisură
fără mască pe figură
spiralată partitură
stranie arhitectură.
fara bolți, fara structura
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polenul Luminii
Când va curge polenul Luminii
în lacrima albastră a
dezmierdării
albinele vor smulge pajistea
transformînd verdele
în scoarță de copac
apoi o așează pe un fluture mov
ducând iubirea Luminii
pe tărâmul arhitectului
necunoscut
simțit, iubit și totuși nevăzut;
vorbe goale se preling
în inima curcubeului
rănind culorile astrale
ce se înalță-n pânzele cerului
creând poteci pentru libelulă,
ce smulge seva dorinței.
ajunge poporul uimirea
ajunge Lumina poporul
formând hora împlinirii,
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupuri până la nori
stai lângă mine tolănită în așternutul
acesta alb al anilor
probabil mi-am pierdut definitiv
arealul propriu
într-o încleștare a orgoliilor
dar tu mă vezi mereu ca pe un joc de linii și nuanțe
ca pe o artă a ta
personală,
o arhitectură a închipuirilor tale
pesemne te-ai obișnuit prea mult
cu rutina
trupurilor noastre până la nori
cum ar fi de pildă
dragostea fără uși trântite
setea fără buzele arse
picioarele tale nemăsurate
fără privirea mea de expectativă?
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezbrăcat în fața muzei
Ne acoperim timid privirea,
Ca ochii să nu se privească,
C-ar putea aprinde nemurirea,
Și inimile să se îndrăgostească.
Te-am condus cu grijă prin ruine,
Prezentând totul ca pe o poveste,
Fără să știi că te plimbi prin mine,
Și tu cu tocuri călcai peste.
Ca un arhitect vorbeai,
Mângâind columnele rămase,
Și făr' să vrei le reparai,
Le făceai din nou frumoase.
Sunt un haos, un dezastru,
Ți se v-a spune cu nesimțire,
Dar în ochi tu mi-ai pus albastru,
Când i-ai înghețat cu a ta privire.
[...] Citește tot
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt eu?
Ce sunt eu, arhitect,
salahor sau neprețuitul aspect
pe care nu-l alegeți?!
Dar cum se face ca mi-a cazut galaxia pe piept!
A, nu!
Vă înșelați!
Eu sunt doar un amarât de poet!
Iubitor de femei?! Da! Aici m-ați ghicit!
Doar ele ma fac fericit!
Numai daca vor!
Dar, nu știu de ce, mă ignora;
vor sa ma prinda în hora!
Nu ma recunosc
ca doar eu le iubesc de milioane de ani,
pe sub castani
și le-am smuls milioane de șoapte!
Și ele m-au tatuat cu noapte!
Unde sunteți voi
iubite pământești sau celeste?
Luați aminte!
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten.
N-aș dori să ți se întâmple așa ceva.
N-aș vrea să te văd cu ochii pierduți
într-o zi ploioasă, în căutarea imposibilă
a acelora care nu-și pot aminti nimic.
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten.
N-aș vrea să te văd sfârșind în felul ăsta,
cu trupul scurs ca marmura spartă
în arhitectura unora care construiesc
poduri din păsări schilodite.
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten.
Există lucruri mult mai bune pentru tine,
nu vreau să-ți văd sentimentele vândute
drept lanterne magice unora al căror trup
nu emite nici o lumină.
poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu știu dacă mai mă ții minte, iubito
nici nu știu dacă mai mă ții minte, iubito
intram prin fereastra ta onirică cu aripi în spate
camera ta agoniza în smirnă și miros de mușcate
și flori mov de levănțică și păcate
înfloriseră în așternuturi de satin
eu rămâneam până ce miezurile de lumină
se îmbrățișau între ele, și plecau pe înserate
și părul, ah părul era arhitectură de lumină
și gura metaforă desăvârșită
sărind din vers spe ziua întomnată
dormeai pe cărți iar neantul sub ele se răsfăța
numărând ceasurile tu,
eu alungând revărsatul zorilor de vată
cu bătăile tari din inima ta.
și fluturi începeau să ne roiască pe spate
prin pielea visului iluzorie
spulberându-și zmalțul catifelat deodată
în fereastre doar răsura de trandafiri
memora morțile noastre repetate.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul începe
ca o poveste cu a fost odată
luna dispăruse pe undeva
oamenii din oraș s-au refugiat
într-un pod unde nu se auzea nimic
cu o debara în care s-a ascuns
un peștișor de acvariu obișnuit
să se sperie de semafor
din garajele betonate pe jumătate
susurau mașinile ca niște obuze
să revenim la povestea începută
în orașul cu scările interioare
construite pentru întâlniri fatale
toate erau spirale haotice
blocurile erau atât de contorsionate
încât te întrebai ce arhitect a avut
această viziune cu încăperile
ce păreau mai degrabă hrube
sau săli de cinema pline cu ecrane
uneori tavanul te comprima
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre arhitectură și iubire, adresa este: