Poezii despre armată și viață
poezii despre armată și viață.
25 Octombrie, Ziua Armatei Române
Și-au plecat plini de speranță
Bravii noștri soldați în război
Riscându-și chiar propria viață
Să ne-aducă pământul înapoi.
Au luptat cu toți vrăjmașii,
Au ales timpuriu să moară
S-avem astăzi, noi, urmașii
Această minunată țară.
Au apărat pământul cu arme
Și-au murit cu un sfânt gând.
Departe de neveste sau mame,
La piept... un tricolor purtând!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la CV la CZ
Sunt
soldatul
unei
aparențe
în
plină
desfășurare
Îmi
execut
inocent
călău
propria-mi
viață
Întocmai
și
prea
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (8 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Tatăl nostru carele ești în ceruri
coboară, de ești, pe pământ
și oprește viforul morții
și fă din căști pălării
și mângâie fețele morților
păstrându-i în viață pe vii
și stai printre noi de ni-ești tată,
din sângele scurs făcând vin
și fă din oricare armată
alaiuri civile.
Amin.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul și patria
Eu sunt soldatul ce-i duce
ranița în spate;
îi dă din pâinea lui neagră
și din bidonul cu apă;
și nu-i permite să cadă
nici când
viața e o grenadă
scormonind în noi ca-n pământ.
poezie de Arthur Porumboiu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roosevelt
Muncitorii credeau
Că el a spart marile trusturi
Și i-au pus pozele la ferestre.
"Ce-ar fi făcut el acum în Franța!"
Spuneau ei.
Poate ar fi făcut
Ar fi murit poate,
Deși generalii mor de obicei în patul lor de-acasă,
Cum de altfel și-a găsit și el sfârșitul.
Dar toate legendele pe care le-a imaginat și impus
Trăiesc și prosperă,
Acum nestingherite de existența lui.
poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maimuțoiul Schadenfreude
L-am descoperit pe Dumnezeu, copil fiind; apoi ca soldat,
ca soț, ca tată, iar acum când mă apropii
de sfârșitul unei vieți în junglă... nu Darwin,
ci Dumnezeu
îmi liniștește cea mai adâncă și primitivă teamă.
Copil fiind îmi plăcea să merg la pescuit după o ploaie de vară
pentru a prinde cel mai mare curcubeu...
*Schadenfreude bucurie simțită la necazul sau ghinionul altuia.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru Iisus
Nu avea sclavi, dar ei l-au numit Domn.
Nu a primit o diplomă academică, dar a fost numit "Maestru".
Nu a oferit cure medicale, dar ei l-au numit Tămăduitor.
Nu avea armată, dar oamenii lui Cezar se temeau de El.
Nu a câștigat bătălii în războaie, dar a cucerit lumea cu învățăturile Lui.
Nu a comis nicio crimă și totuși a fost crucificat.
A FOST ÎNMORMÂNTAT, DAR TRĂIEȘTE ȘI ASTĂZI.
poezie de Camelia Oprița din wordpress (preluare), Roma - 2002, traducere de Teodora Marinescu
Adăugat de Teodora Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă ostașilor români
Juni ostași ai țării mele, însemnați cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei șoimani de munte!
Am cântat în tinerețe strămoșească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea și din Marea dus în lume!
Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută și cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în față,
Voi, nepăsători de moarte, dispretuitori de viață,
Ce-ați probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naște, din stejar stejar răsare!
(...)
poezie clasică de Vasile Alecsandri din volumul Ostașii noștri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basm
Curgea ca plânsul umbra de sub frunză
înrăcorind soldații morți.
Stă steaua lună mult lehuză
fără de nopți.
Ah, îmi murise calul sub genunchi,
în raze mă proptisem să nu cad, -
un unghi de stea, numai un unghi
mă adormea.
Și mi-am fost pus ochiul deschis
pe piatra colțuroasă.
În viața mea n-avui
nici vis și nici secundă sângeroasă.
M-au tăvălit pe alb
și m-au scuipat,
un cal m-ar fi iubit și tată.
Ah, doamne, eu sunt împărat
ce-a fost odată
ca și niciodată.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legiuni
Te întreb, Înșelătorule, unde sînt legiunile mele
și unde cele o mie de suliți, de turle?
De pe culme spuneai că se vede alba copilărie,
și acum nu aud nici tobe, nici surle.
Ascultă atent! Auzi un fluierat?
E un rest din trenul care a luat totul acum o mie de ani.
Și-un uruit prelung nu-ți sapă urechea?
E viața unui băiat care se plimba pe sub castani.
Din legiunile tale n-a rămas decît un crivăț
care bate neîncetat,
și lancea de lemn care aparține soldatului
ce n-a existat.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre armată și viață, adresa este: