Poezii despre artă și literatură
poezii despre artă și literatură.
Se poate glumi?
Da și nu.
Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoși.
Nu se poate - cu oameni bolnavi.
Se poate - cu oameni veseli și bine dispuși.
Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniți.
Se poate - cu oameni de spirit.
Nu se poate - cu oameni proști.
Se poate - cu literați și artiști.
Nu se poate - cu gloabe literare și artistice.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Artă poetică
Ia
mai
du-te
lume
Eu
tot
mă
voi
sinucide
Deschizând
următorul
capitol
Al
literaturii
române
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Arta self respectului
codul penal
s-a inventat să nu abuzăm de condiția artei
până și poeții pot da de pământ
cu arta
pot abuza ostentativ cuvinte
le pot transforma în corzi de kick boxing
unde își trântesc adversarii literari
furtul unor sintagme poate echivala
cu hoția trivială
căci un poet este ca un pet cu vorbe de hartie
cum poți să nu incriminezi
furtul artistic?
se fură sentimente brute falii de viață
utopii pigmenți
arta nu are cod
oricine se poate așeza la drumul mare
nelegat la mâini
să își scrie memoriile fără self respect
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu Luceafărul pe Calea Lactee
CU LUCEAFĂRUL PE CALEA LACTEE
(pamflet)
Bat clopote-n literatură,
când sună ceasul redeșteptării.
"Poeți" se-avântă-n aventură,
cu geniul pe calea neuitării.
Cu o fărâmă de idee,
toți bat la porțile afirmării,
uitând că pe Calea Lactee
nu intri din culmea disperării.
Cuvinte răzlețe îngână
o temă șchiopătând de subiect.
Corigent la limba română,
învățăcelul devine abject.
Mai insistent bate la poartă,
cel de profesie... informator.
[...] Citește tot
parodie de Maria Filipoiu din Site "Poeții Noștri" (15 ianuarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teoria Big Bang
O teorie total explozivă
Expansivă și accelerată
De formare a universului
Se pare cea mai tare
Și cea mai de răsunet
Acum are și ea sincopele ei
Și unele neajunsuri
Fiind contrazisă sau negată
În timp va fi înlocuită
Ca și multe altele
În schimb ar putea rămâne
În artă și în creație
Conștiință și literatură
În știință și în memorie
Cea mai reușită metaforă
Și cea mai epatantă
Din câte au existat.
poezie de David Boia (9 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din vis #14
Viața e plictisitoare, prieteni. Nu trebuie să spunem asta.
La urma urmei, cerul tună și fulgeră, marea cea mare lâncezește,
noi înșine tunăm, fulgerăm și lâncezim
și, în plus, când eram mic, mama îmi zicea
(cu fiece ocazie) "Să recunoști că ești plictisit
înseamnă că nu ai
Resurse Interioare." Acum trag concluzia că nu am
resurse interioare, fiindcă sunt plictisit de moarte.
Oamenii mă plictisesc,
literatura mă plictisește, mai ales dacă e cultă,
Henry mă plictisește, cu suferințele & spasmele lui
groaznice ca cele achiliene,
că este iubitor de oameni și artă îndrăzneață, care mă plictisește.
Și dealurile liniștite, & ginul, par a fi dungi de culoare
și oarecum un câine
s-a mutat pe el & coada lui apreciabil de departe
în munți sau în mare ori în cer, lăsându-mă
în urmă pe mine, cu coada-ntre picioare.
poezie de John Berryman din The Dream Songs (1969), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
John Horace Burleson
Am obținut premiul pentru eseuri
Aici, în oraș,
Și am publicat un roman înainte să fi avut douăzeci și cinci de ani.
Am mers în marile orașe pentru diferite teme sau pentru a îmi îmbogăți arta;
M-am căsătorit cu fata bancherului
Și mai târziu am devenit președintele băncii
Întotdeuna am sperat să-mi fac timp liber
Pentru a scrie un roman despre război.
Am fost totodată marele prieten și adept al literaturii,
Și gazda lui Mathew Arnold și Emerson.
În afara discursurilor din timpul seratelor, scriam eseuri
Pentru asociațiile locale. La sfârșit am fost adus aici
Acasă, unde am copilărit
Știți, nu a apărut nici un articol în presa din Chicago
Să-mi amintească numele.
Ce grozav ar fi fost să fi scris un singur rând:
"Cuprinde-mă, tu, adânc și intens și albastru Ocean, cuprinde-mă!"
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cafeneaua literară
m-am trezit fericită în brațul dimineții
sunt pregătită pentru cafeneaua literară
unde am să întîlnesc minunății, poeții
cu spirit de înțelepciune rară.
cafeaua nu-i amară cuvintele sunt dulci
poezii de suflet să-mi încarce ființa
jocul literelor prin fantezii de prunci
aduce în prim plan arta și știința.
metafore și rime ordonate-n pereche
fac luminile să zâmbească pe chip
melodia timpului vibrează în ureche
fără prejudecăți din negru arhetip.
poezia-i ruptă din cunoașterea străveche
cel mai sensibil, sufletesc prototip.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stimate critic
Stimate critic, azi cu sârg vorbești,
Adu-ți aminte că-i în top prostia,
În timp ce tu te-nfoi și schilodești,
Se zbate-n travaliu, poezia!
Ia spune-mi drept, de ce împroști și-arunci
Cu vorbe aspre peste orice artă,
Știi tu ce-nseamnă nașterea de prunci?
Ai scris în viața ta, măcar o dată?
Ești aprig în purtare, nesimțit,
Nu-ți place versul clasic, nici rebel,
Te cocoțezi avid ca un smintit
Și vrei elogii ample, fel de fel.
Eu zic, stimate critic literar,
Să își cunoască fiecare țelul
Și când vom sta pe un egal cântar
Să-mi poți analiza cu drag, poemul!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar și iar
Fiori îmi scurg pe un portativ imaginar,
Numai al meu, fără de note, van.
Mă pierd în sunet printre unde, meloman
Și mă gândesc la tine, iar și iar.
Citesc cuvinte, de alții puse literar
Pe muzica cu note... Îs anotist!
Mă-mpânzesc lacrimi, că nu-s un artist...
Doar mă gândesc la tine, iar și iar.
Îmi scald privirea pe ecranul-far
Ce-mi pune-n fund de iris film;
Un altu-n care roluri ne lipim,
Când mă gândesc la tine, iar și iar.
Sunt pe un traseu, un lung, tot mai avar,
În mers ce nu mi-l vreau, obositor,
Când totul nu-i; rămâne numai dor
Și mă gândesc la tine, iar și iar.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre artă și literatură, adresa este: