Poezii despre arte plastice și viață
poezii despre arte plastice și viață.
De-aș fi artist
De-aș fi artist
Eu ți-aș descri
A tale mândre gesturi -
Din al meu dor
Ar mai pieri
Când te-aș ceti
In versuri....
Ca pictor
Eu te-aș picta -
mi-ai fi icoană-n viață;
din al meu dor
aș mai uita
când te-aș privi
în față...
ca muzicant
eu ti-aț șopti
cu flaut
sau cu struna
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Trecutul mi-a gravat pe trup riduri.
Prezentul îl trăiesc mai relaxat.
Viitorul mă pune pe gânduri.
Nu cumva, fericirea m-a uitat?
poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scenă pe bancurile Hudson-ului
Frumusețea deplină, fără leac,
Are viață scurtă, poartă-aripă.
Bujorul care trăiește-o clipă
E mai frumos decat cel sculptat pentru un veac.
poezie de William Cullen Bryant, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caleidoscop
M-am înserat la gustul făcliilor
foc de lemn
curs în lanuri de fum
tei sculptați cu vârf de parfum
fac boltă
în cuburi imense de gheață
m-am vânat cu clipe de viață
în somnul glonțului
aleg să fiu pradă. alerg.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir de artiști
Numai artiștii au corupt tărâna,
din vina lor răsar pe lume flori,
prin arbori trec pierduții - dirijori,
și-și mișcă-n fiecare creangă mâna.
De-atâția pictori morți în cimitire,
culorile se strâng ca pe la nunți,
un sculptor taie nebunește munți,
planeta e-n pericol de iubire.
Gerosul vânt și vântul prea fierbinte,
ce sfarmă țări și prescurtează vieți,
pleacă din pieptul marilor poeți,
ei, după moarte, mai rostind cuvinte.
Artiști nocivi în viață și în arte,
ei sunt cu-atâta mai nocivi în moarte.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i o telenovelă
Viața-i o telenovelă ce rulează pe ecran,
pictată cu acuarelă pe al timpului cadran.
Pictată în roz și negru, te ridică, te coboară,
până inima îți șade și sufletul stă să moară.
Dispare ecranul vieții, timpul din cadran se gată,
dispar zorii dimineții, telenovela e moartă.
poezie de Dumitru Delcă (4 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din perspectiva anilor
Vreau să-mi comand un portret. Nimic mai grav
sub soare. Trebuie să-mi procur un costum adecvat
de la croitor. Preț de o sticlă pe zi mă voi împrieteni
cu pictorul. Voi uita de familie și cunoscuți.
Din perspectiva anilor, acest portret va fi mai important
decât întreaga mea viață.
poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Direcții versus sensuri
Călare pe vise, picioare care obosesc,
Mi-e dor de idei
Vreau să redescopăr că trăiesc.
Pictez visând, iubesc cântând,
N-am nici talent, nici voce,
Dar folosesc culori amestecate cu pamant.
Picturi care nu spun povești
Direcții conturate
Și sensuri prea putin lumești.
Păcate, dorințe, dar niciun consum
Mai bine refuz
Decât să regret ca acum.
Conturul te cheamă
Și camera așteaptă
Lumina e stinsă
Și dragostea-i oarbă.
poezie de Maria Medeanu (2 februarie 2012)
Adăugat de mariaderomania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești tu...
Tu ești singurul,
care face desenul vieții tale,
tu ești cel care-ți colorezi calea,
ca și apa care-ți împrospătează ziua,
ești muzicianul muzicii tale,
scriitorul poveștii tale,
pictorul picturii în care trăiești,
tu ești totul în jurul tău,
viața este a ta,
restul este doar un contur
din tabloul în care trăiești.
poezie de Eugenia Calancea (17 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iernile picturilor naive
lui Mircea Micu
Mi-ai dat, bătrăne-o iarna de
Nita
Nicodim zugrav pe alb, cu alburi pe-o scoarța de copac ce n-a ajuns să șadă cuminte-n țintirim la căpătâi de fată ori de poet sărac.
O moară cu o gârlă curgând parcă din veac și-o roată care mișcă uimiri și străvezimi și macină secunda pe care o trăim, o moara de zăpada cu nimenea în prag.
....
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre arte plastice și viață, adresa este: