Poezii despre asistente medicale și medici
poezii despre asistente medicale și medici.
Senryu
mareșal pe cal
medic cărat în cârcă
de asistente
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fresenius, mulțumesc!
Ne hrănim mai cu de toate:
alimente poluate.
Eu, ca om, nu înțeleg
că tot ce seamăn culeg!
Răul singuri ni-l făcem,
cam nesocotiți suntem,
ne băgăm rinichii-n criză
și-ajungem la dializă.
Cu medici și asistente
și cu bune tratamente
viața ni se prelungește,
cineva la noi gândește.
Viața este un mister,
are sare și piper,
să trăiesc sănătos, sper,
cu Fresenius NephroCare.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoara
Domnișoarei Doctor Nicoleta-Irina Fofîcă
Când am venit prima oară în Centrul de dializă
am văzut o domnișoară ce pe bolnavi punea miză.
Mi-a plăcut înfățișarea, vorba calmă și duioasă,
am făcut și constatarea: Domnișoara e frumoasă!
Avea zâmbet cald, iar sfatul, niciodată de prisos,
era binecuvântatul pentru bolnavul sfios.
Pe drumul vieții, spinos, lipsit de tovărășie,
nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.
Domnișoara se gândește la decizii foarte bune
și viața ne-o prelungește prescriind leacuri minune.
De-ți prescrie tratament și-l respecți cum se cuvine,
leacul stă-n medicament și-n trei zile te faci bine.
Cu o bună companie de medici și asistente
ne-ajută prin terapie, proceduri și tratamente.
Doar Celui de Sus Îi cer să ne fie Bun și Drept,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șpaga și junghiul
Propun să ne imaginăm c-avem nevoie de spital;
"Ferească Sfântul", zi-i mai bine, că de n-ai "PLICUL"... e fatal.
Vezi, cu portarul să începi, să fii cu tact neapărat,
Să-l mituiești cu socoteală, că altfel nu te vezi intrat!
Apoi, femeia de serviciu și ea se crede importantă,
Când vrei să-ți schimbe lenjeria, devine acră, arogantă.
Ia să nu-i dai... și ai să vezi, că nu îți schimbă lenjeria
O să aștepți tu mult și bine de nu îi ungi masinăria.
Ce să mai zici de asistente, ori sora șefă... fii atent!
De nu ai pregătit pachetul, atunci, când mergi la tratament...
Să știi că ești un om pierdut, cu furie ea se răzbună,
Te va-nțepa în dușmănie, să simți durerea, chiar și-o lună.
Să trecem și la domnul doctor... De n-ai să dai, ești ca și mort;
Aici, nu merge pachețelul, ci "PLICUL" gros cam cât un tort.
De vrei ca să nu mori cu zile și multă-atenție să-ți dea,
Fii pregătit vârtos la pungă, parol, îți spun... pe-onoarea mea!
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre medici și spitale
Din contribuția la buget a oricărui cetățean
Statul pregătește medici cu duiumul an de an
Toți depun un jurământ, la-nceput de meserie
Puțini apoi și-l respectă, sunt atinși de lăcomie
Când merge omul la spital, de nu este vreun bogat
Înainte de analize, el este amplu interogat
Cu finețe-i întrebat, dacă și unde lucrează,
Vor să știe în primul rând, ce venituri încasează
Dacă este vreun șomer, ar mai avea o șansă
Poate are cumva rude, să-i achite câte o tranșă
Și-ar mai fi o variantă, s-apeleze la vreo pilă
Un baron din aste vremuri, ce-ar avea un pic de milă
Dacă este-un amărât, fără bani, fără ajutor
Nu va fi băgat în seamă, e trimis pe coridor
Și-o să aștepte el acolo, pân′ ce-o voce-i va spune
-Mergi acasă, cată bani și la doctori tu-i depune.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Spitalul
era în obscuritate și mizerie
decuplat de la energia electrică
verde sau obișnuită
după ce șobolanii au decis
să roadă cablurile electrice
mulți s-au sacrificat
dar au reușit să arunce
spitalul în întuneric
câțiva chirurgi operau
la lumina lanternei tăiau
ce credeau că nu folosește
pacientului muribund
unii se îmbătau grosolan
înainte de a împinge ușa
ce clămpănea și intrau
în sala de operații
plină de șobolani cenușii
gândaci negri cu capul roșu
îmbuibați cu sânge și puroaie
ziua nu aveai nevoie de curent
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pneumonie
am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine și nu știa daca să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să știe dacă am sau nu
pneumonie.
am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulență mică
din plămânul stâng sau drept
sau poate de la inimă.
la chioșcul de ziare din capătul aleii,
de unde se vând țigări la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară
am stat puțin, m-am uitat în jurul meu și i-am spus vânzătoarei:
"o țigară, vă rog, să fie cea mai aromată!"
[...] Citește tot
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covid 19
(La sfârșit... de Martie )
Simt că o să-mi însângerezi, UCIGAȘULE,
Toate poemele scrise-n zilele de CARANTINĂ
După ce te-am parodiat mereu, lașule
Că mi-ai infectat aerosolii și coala velină.
Mi-ai dirijat destinul spre spital, APOCALIPSĂ,
Tu care desparți multe iubite de iubiți
Știi că vaccinul contra ta e lipsă...
Dai în bogați, poeți și obidiți.
Nu voi mai scrie poeme noi de groază
Cu cerneala roșie ca la apus de soare,
Spre plămâni, nici oxigenul nu-mi migrează,
Degeaba mască, degeaba ventilare...
Vor muri și planuri mari, de viitor,
Cum mor doctorii și asistentele frumoase,
M-ai condamnat ca pe un DEZERTOR
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scene de viață, scene de familie
doar noi oamenii, ciorile și porumbeii mai rătăcim prin parcurile desfrunzite și înnegrite
noi că să dezlegăm firul amintirilor, să le aruncăm pe jos și cu răbdare de melc să le culegem
bucurându-ne de prospețimea și spontaneitatea lor
porumbeii să adune ce mai rămâne iar ciorile ca simple semne de punctuație
pe o alee zeci de costume ieșite la aer se bucură de mușcătura gerului
îi simt mâinile strecurându-se prin buzunarele goale
piepții se umflă la cea mai mică pală de vânt
și copacii zgribuliți privesc și nu înțeleg de unde atâta plăcere
medici, asistente, felceri și brancardieri ireali își fac loc pentru operații dificile
pompând substanțe aromitoare printre nume latinești uitate
aici o colonoscopie, pe banca aia o clismă și din loc în loc pungile cu perfuzii
cu tot efortul îndreptat spre menținerea zilei în parametri orari stabiliți
mesele jocurilor târzii sunt ticsite de sârme, clești, foarfece și clipsuri
mărgelele vin să dea culoare, înșirându-se ca zilele roase de amânări și decepții
ochii goi caută să străpungă depărtările cenușii în care mâinile se târăsc
de la o idee la alta, înfruntând gerurile singurătății.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre asistente medicale și medici, adresa este: