Poezii despre astronomie și lumină
poezii despre astronomie și lumină.
Pastel cosmic
îmbrățișarea glasurilor
în cerurile crude
cutremură ecoul luminii
departe soarele lipit de o geană
își legăna speranța
în crestele norilor
curgând
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzicienii
Muzicienii
sunt balsam pentru Pământ.
Își eliberează melodiile în atmosferă
iar notele lor dansează și limpezesc aerul
dând vieții o nouă formă și strălucire.
Aduc cu ei un vechi mister
și cu el modelează sufletul secolelor.
Muzicienii sunt marea
care cheamă râul și creaturile sale.
Ei sunt portul Cosmosului
unde lumina își atinge sensul maxim.
Minte, inimă și meșteșug
sunt muzicienii
-ei-
[...] Citește tot
poezie de Lilia Gutierrez Riveros din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Violoncelul profund al nopții
Profundul violoncel al nopții
azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formele
în fluviul de lumină cosmică.
Dune luminoase, prelungi,
le clătește val după val în vecia albastră.
Tu! Tu! Tu!
Iluminată, ușoară materie, al ritmului înflorat întuneric,
plutitor, amețitor vis al viselor, orbitor de alb!
Un pescăruș sunt eu, și cu aripi întinse, calme,
beau fericirea sărată a mării:
la răsăritul ei, știu totul,
la apusul ei, vreau totul,
și ating inima lumii -
orbitor de albă.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmos exuberant
Elogiu viu dedicat divinității
După reguli încă neînțelese
El sporește factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă
Reprodus în imagini
Se revelează silențios și enigmatic
Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie și energie neagră
Emană secvențe enigmatice
Deghizate în efecte stranii
Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoașteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili
[...] Citește tot
poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți voi săpa fântâni
când visul meu
răsfrântul
va picura lumina
iar fulgii din comete vor fi în noi stăpâni
când ochii tăi
albaștri
am să-i ating cu mâna
în urma ta
iubito
eu voi săpa fântâni
din magică suflare
ce-mi netezește palma
cuprinsă de căldura desprinderii de vară
vor fremăta domoale amiezile
rod dulce
și-n care firul apei
în tine
se coboară
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Coaptă ca un fruct
Coaptă ca un fruct țin lumea în brațele mele,
ea s-a copt peste noapte;
coaja e pielița fraged-albastră
ce se boltește în jur,
și sucul e dulcele, înmiresmatul, încinsul și scânteietorul
șuvoi de lumină.
Adânc mă cufund, ca un înotător, într-un cosmos cu licăr de argint,
botezat pentru maturitate, renăscut pentru noi împliniri,
și uns pentru faptă.
Ușor ca un hohot de râs,
tai cu brațele o mare de miere-aurie,
căreia dor i-e de mâinile mele flămânde.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet trecător
Într-un oraș cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.
Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate și ele,
pentru salvarea unui vis
prăbușit.
Reculeg materia din cer
și o preschimb
în cosmos anesteziat.
Aici, într-un spațiu poetizat,
nici nu ți-ai dori să iradiezi
între glorie și epos.
Așteptîndu-mi întîrziat pașii,
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de stele
Într-o noapte oarecare
Am vrut să prind în zbor,
O stea arzândă căzătoare.
Am vrut să prind doar una,
Credeam că e de-ajuns
Să-ntind firesc doar mâna.
Păreau atât de multe stele
Încât ploua în atmosferă,
Cu praf cosmic, din ele.
Și fără nici o ezitare,
Am prins la întâmplare,
Pe cea dintâi strălucitoare.
Lumina ei ce-mi aparține,
Aprinse cerul pentru mine,
Într-o noapte... lângă tine.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul
Dacă ar fi să
gândesc mitologic,
aș zice
că Poiana,
acoperită de rouă
argintie, în zori,
e-o imensă matrice,
matricea unei zeițe
terestre, ce fruntea-și ascunde,
sub alcov, în apus,
întinzându-și picioarele
luminoase spre
Munte.
Își separă însoritele
coapse,
ce vibrează,
prelung, îndelung,
precum niște sinapse,
spre-a primi, în
lăcașul grăuntelui
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din În Piața Centrală (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
"Golul negru"
Cunoscut ca un "black hole",
Astrul totuși nu e gol,
Căci e o pată plină, plină
Cu particule de lumină.
Nelăsând nimic să iasă,
Prinde totul ca-ntr-o plasă;
Planetele, praful cosmic
Le aruncă-n întuneric.
Ca un nor ce șade-n aur,
Negru șade prin gălbui,
În al cerului tezaur
Impunând prezența lui.
"Goluri negre" sunt formate
Din a materiei colapsare,
Producând o prăbușire
Prin propria lor greutate.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre astronomie și lumină, adresa este: