Poezii despre avalanșe și inimă
poezii despre avalanșe și inimă.
Realitate si foc
Realitatea e la televizor
În fiecare zi,
La oră fixă.
Știrile vin
Precum o avalanșă de zăpadă
În deșert.
Avem multe cazuri,
Oamenii mor,
Vaccinul e...
Subiect universal.
În fața focului
Jur că nu există oglinzi,
Dacă tu ai avea un singur chibrit,
Ce inimă ai aprinde?
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te cuprind strălucitoare, mânioasă. Din tine faruri orbitoare îmi alunecă pe mandibulă. La picioare fum negru, dens. E pielea ta, vine-nspre mine plutind. Copacul inimă înspre genunchiul inimă se apleacă sărutul să-ți salveze. Porii tăi de rouă pe buzele mele se roagă.
*
O dată ți-am văzut inima înaltă, ascuțită, gata să cadă. I-am atins vârful de țurțure. Am auzit-o scârțâind. Și-acum inima ta avalanșă printre degetele mele subțiri, fine, de animal care tractează inimi caută.
poezie de Oana Hemen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire necondiționată
Oare ce suflet am eu,
De-ncape-n el sufletul tău?
Dar iubirea, cum ne-mpletește
Nici nu separă, nici unește?
Și gândul meu cel aiurit,
Ba te-a iubit, ba te-a hulit!
Inima mea bate așa:
Aș vrea- - n-aș vrea, n-aș vrea aș vrea!
Când viața ca o avalanșă,
Nouă nu ne-a dat nicio șansă,
Am inventat la repezeală,
Iubirea neconvențională!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condor de dor
Curgeam în dor pe pisc... frunții.
Coborând și urcând, neființei
De a fi, avalanșa zăpezii...
Muntelui de dor, când nu mai vii.
Suită cu vifoare insomnii
Privind cerul... și el alb, rece.
Cu umbra ta ce și acum trece
În condor ce smulge inimii
Ciutele purpurii ce-mi vor...
Să te zărească din peștera
Stalctitelor și stalacmitelor
Împietrite de dor... ochiilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Trup mai curat decât apa fântinilor
Cu care păsările te-mproașcă
Culoare pierdute, praguri interioare
Noapte a avalanșei și furnicături în inimă
Nu-mi luați lumina!
Trup atât de curat, smuls limburilor
Limbă de stâncă, scăldată în soare
Care se leagănă între undă și izvor
Mai greu de atins decât vara
Nu-mi luați lumina!
Ea mă ațâță,
Ea mă exprimă,
Nu-mi luați lumina!
poezie de Mariana Cardas
Adăugat de Sara Dincu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Cuvintele sunt drumul
Pe care zăbovesc,
Socotesc...
Pentru câte iubiri
V-ați născut,
Buze de lut?
Singură îmi așez urechea
Pe pragul tău
Între ispită și Dumnezeu,
Crucea vieții grea
De singurătate
O voi purta eu în spate,
Sculptându-ți privirea
În tot ce cuprinde,
Fără preț mă voi vinde
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia surâsului
geografia surâsului o știu pe de rost
de pe buze prin cord coboară spre glezne
coloana iubirii destramă timp anost
prin vraja timplui nu circulă bezne.
avalanșe de poeme coboară spre călcâie
izvoare de emoții scaldă mari pasiuni
cu magica splendoare țin gândurile-n frâie
când lumini de aur se împletesc cununi.
o vară de poveste am cumulat în cord
magnolii roz au înflorit a doua oară
parfumul diafan plutește spre nord
estompând tămâia și mirosul de ceară.
slove care zâmbesc lumii îi acord
boemia sufletului nu vreau să moară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complexitate de idei
pentru Otilia Stancu
se prăvălesc emoții ca o avalanșă
fluidități de gânduri se scurg în clepsidră
înot în valuri tulburi ca o hidră
și cuceresc cu versul a poeziei branșă.
lumina mă privește sentimental poet
dialectici îngerești picură din condei
adâncimi de suflet scot pe rând idei
beții de cuvinte le transcriu discret.
fericiri transcendente le așez în salbă
o port cu mândrie în lumea întreagă
ca romanța inimii ce mă umple de vlagă
vibrantă ca timpul într-o caleașcă albă.
viața mea-i complexă nicicând vagă
înflorește-n ramuri ca florile de nalbă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Așa cum..."
la începuturi sentimentele ardeau
așa cum numai sentimentele pot arde
în foc de artificiu și petarde
ca un cuvânt primar, rostit pe șleau
apoi în avalanșe de cuvinte
așa cum numai avalanșe curg în cale
sorbind în sine când un deal când vale
am modelat o dragoste. Fierbinte
din colb stelar și raze lungi și reci
așa cum poate fi doar dragostea curată
fierbintea dragoste în spațiu dizolvată
am atașat-o epitetului-de veci
și ne-am pornit prin lume amândoi
așa cum pot porni doar suflete senine
și împletite-n aliaj de ștofe fine
cu coarde lungi din inima din noi
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturare de aripi în frig
ascunde-te în singurătatea ninsorii,
povara unei depărtări se împarte la doi,
pe obrajii tăi sunt urmele amândurora,
a trecerii prin închisoarea iernii,
acum oamenii de zăpadă au devenit
mai empatici
decât cei adevărați,
acum,
oamenii își caută inimile înghețate
prin cenușa caselor,
în iarna inchiziției absolute,
lacrimile sunt prohibite,
poți plânge cu ceara fierbinte
a lumânărilor aprinse de Crăciun,
poți plânge trecerea anilor
de fum
pe umărul meu translucid,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre avalanșe și inimă, adresa este: