Poezii despre bârfă și gură
poezii despre bârfă și gură.
La 66 de ani, scriitorul și filosoful Andrei Pleșu, căsătorit de 40 de ani și tată a doi copii, autorul unui tratat despre îngeri, a fost surprins de paparazzi cu o presupusă amantă
Îl bârfesc ades guri rele, iară bârfa e picantă:
Cică ziua-i cu soția, iară noaptea-i la amantă.
Ce să facă bietul Pleșu, dacă dintr-o dată, fulger,
A-ntâlint și el aievea ce-și dorea demult: un "înger"!...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (8 iulie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu iau în seamă lumea...
Nu iau în seamă lumea ce, rea, mă tot bârfește,
Căci ce nu înțelege, ea, lumea, osândește!
Spre cer noroi de-aruncă, nu tremură Prea-Sfântul,
Se știe, gura lumii o-astupă doar pământul.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (10 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
E bine
Că ne bârfește lumea este bine.
Normal. Aproape excelent. Așa e
când două drumuri mari se întretaie
vorbesc toate cărările vecine.
Disprețuiește-i dulce când murmură
sânt și ei oameni, vor să comenteze,
lumea e un perete de proteze
înconjurând o bârfitoare gură.
Suntem un cuplu de celebritate,
Romeo-Julieta cu pățanii,
ei ne bârfesc, de mor de râs Balcanii,
dar să le mulțumim adânc de toate.
Și-n murmurări, și-n chicoteli confuze
eu te sărut, tăcerea mea, pe buze.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 140
Nu fi doar crudă, ci și înțeleaptă
Și nu-mi disprețui răbdarea mută;
Fiindcă tristețea mea abia așteaptă
Să spună-n vorbe jalea ei cea cruntă.
Aș vrea să te învăț să fii deșteaptă
Și să mă minți, chiar de nu simți iubire,
Că cei bolnavi, ce moartea o așteaptă
Vor să audă doar de lecuire.
Căci te-aș putea bârfi, Doamne ferește,
Înnebunit de-atâta disperare;
În lumea asta care se-nrăiește
Smintiții cred în gurile flecare.
De-aceea, ca să nu fii terfelită,
Privește drept când inima-ți palpită.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masca ochilor iubirii
Iubirile adevărate
Discrete sunt din veșnicie
Și poartă măști de pandemie,
De ochi să fie protejate.
Că ochii văd și virusează,
Iubirile contaminând,
Spre gura lumii transmițând
Că dragostea se protejează,
Purtând în taină, precaută,
O mască doar de ea văzută.
poezie de Marius Robu (17 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Voi, care-n sonul rimelor aceste
Aflați suspinul ce în timp, departe,
Hrăni un tânăr rătăcit, ce-n parte
Era un altul decât cel ce este,
Și-n stiluri varii lacrimi de poveste,
Speranțe vane și dureri deșarte
Nu-mi dați iertare, ci o milă-aparte,
De v-a trecut iubirea prin tempeste!
Am fost o lungă vreme, azi văd bine,
În gura lumii vorbă și ocară
Încât mâhniri în mine se-nfiripă...
Trecuta rătăcire-i azi rușine,
Păreri de rău și conștiință clară,
Că lumii place tot ce-i vis de-o clipă.
sonet de Petrarca din Sonetul italian în Evul Mediu și în Renaștere (1970), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mieilor
iarna a intrat din nou
în gura lumii.
îngălbeniți de atâta nicotină
dinții celor ajunși la capătul răbdării
o toacă mărunt -mărunt
și o scuipă în curțile strâmte
ale spitalelor de recuperare.
copiii însă
tolerează altfel persisțențele.
pentru ei zăpada
este ca și vata de zahăr pe băț,
cu cât o adună în pumni
cu atât mai repede dispare.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vânătoare
Pădurile bârfei atât de dese-acum
Și căprioara, cinstea, încotro să fugă...
Nu rădăcini, fâșii grele de fum
Pe sub pământ, prin tălpi mi se alungă.
În sufletu-mi mai arde un chibrit -
E mare întuneric la intrare în gură:
Nu m-am deprins ca flăcări să vomit,
Nici să propag între prieteni ură.
E timpul vânătorii, de după tulpini
Zece arme ochesc o singură idee,
De frică glumele se îneacă în suspini,
Împușcăturile se-adună în trupul de femeie.
E criză de valută intersufletească...
Loviți în nervi ca-n pielea tobei seci.
Călcâiul își retrage mersul, să lovească
Pădurile bârfei cu ochii stinși și reci.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești sărac...
Ești sărac... că nu iubești.
Aproapele nu-l ajuți,
Îți place doar să bârfești
Sau mai grav, insulți.
Ești sărac... chiar de muncești,
Arunci în jur doar ură
Din loc nu te urnești
Și-ți ies doar răutăți pe gură.
Ești sărac... c-un suflet negru
Și așa vei fi mereu
Nu ești deloc integru,
Să te schimbi, e greu.
Banii n-ajută cu nimic,
Tot sărac te numești.
Nici măcar un pic
Dacă om nu ești...
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția învățată
Nu se ia nimic!
Se sapă o groapă la repezeală cu un hârleț la nimereală
Se măsoară groapa din ochiul de gropar
Se lustruiește lopata.
După aceea se ia rămas bun de nenumărate ori
și se sărută cu gura icoanei
cu gura lumii
dar mai ales cu gura infamiei.
După aceea se ia și brusc se aruncă în groapă.
Nimeni dar absolut nimeni nu o să zică nimic!
Ce om perfect ar fi fost omul acesta dacă nu murea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bârfă și gură, adresa este: