Poezii despre bătrânețe și visare
poezii despre bătrânețe și visare.
În sat răsună altă goarnă...
O iarnă plânge, alta râde
Hipnotizând pădurea vieții,
Când fulgii vinovați dezmiardă
Trudita frunte-a bătrâneții...
O iarnă râde, alta plânge-
Ca plumbul clipele-s de grele,
Răsună-n sat o altă goarnă,
Iar eu visez la filomele!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe(r)nele
la tinerețe visăm că zburăm! la
bătrânețe, din cauza greutății, nu
mai reușim să zburăm... dar
totuși rămânem încă tineri și plân
gem în șoaptă în pe(r)ne
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te blestem?
Să te blestem?
Nu!
Nu dobor pasărea din zbor
Să te binecuvântez?
Nu mă repet
Să te uit?
Au făcut-o alții
Să te ignor?
N-aș fi primul
Să te visez
Nu sunt ultimul
Să te doresc?
Da!
Din prima celulă
Până
La ultima suflare a bătrâneții!
poezie de Iasmos Rapla
Adăugat de Iasmos Rapla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
Am rătăcit pe multe drumuri
Și-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: "fericire".
Dar n-am găsit-o nicăirea
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.
Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată și-un băiat
Se sărutau soptindu-și șoapte
Cu glasul îngânat.
(...)
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa m-a sfătuit
Ca să transformi în faptă
povața ce-ai primit,
Spre muncă te îndreaptă
și visul s-a-împlinit.
Așa m-a sfătuit
bătrânul înțelept.
Iar sfatul ce-am primit
și astăzi îl respect.
Munca îmi dă sănătate,
îmi arată drumul drept,
Mi-aduce prosperitate
și totul este perfect.
poezie de Dumitru Delcă (30 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unui pescar bătrân
dar ce aud?
din buciume vestindu-mi,
și-aruncă marea peștii ne-ncetat
către bordeiul meu
de pești,
răsună-ntreg bordeiul ca de bani
și iată-acuma,
iat-o...
și umbra tinereții mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai că ți-e foame
bine-ai venit...
ia pești câți vrei, ia pești câți poți căra
mie mi-i silă, nici să nu-i mai văd
prea mulți sunt,
mult prea mulți...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat un vis frumos
Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea că sunt micuț
Și mă jucam cu un fir de păpădie.
Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea câ sunt iarăși un copil voios,
Și alergam după avioane de hârtie!
Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Să făcea că sunt din nou copil
Și lumea îmi aparținea doar mie!
Dar acesta a fost doar un vis,
Visat într-un miez de noapte.
Și eu sunt de acum bătrân,
Un copil cu plete albe.
poezie de Vladimir Potlog (27 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt acasă
Eu sunt acasă între zi și vis.
Unde copiii ațipesc, încinși de joacă,
Unde bătrânii seara stau și se înfoacă,
Și vatra luminează locu-nchis.
Eu sunt acasă între zi și vis.
Acolo unde clopotul de seară
adună fetele cu dangătu-i deschis,
lângă fântâna care le veghează.
Și-un tei mi-e pomul preferat;
Și verile tăcute-n sânu-i de abis
Se zbat în ramuri cu un șuierat
Și stau de veghe între zi și vis.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul (III)
(...)
Cu-o strângere ușoară și rece îi luă mâna,
Pe fata lui, o clipă, se-ntipări noianul
De gânduri tăinuite, dar fără veste, toate
Se stinseră, iar mâna-i căzu fără putere,
Cu pași înceți spre poarta porni, dar n-arăta
C-ar vrea să-și ia adio: se desparte zâmbind.
Trecu prin greaua poartă-a palatului, urcă
În șa și-n lumea largă porni. De-atunci nicicând
N-a mai trecut el pragul bătrân și înnegrit.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa divină
Nu mă tem de tine, moarte,
Chiar dacă vii să mă ucizi în vis.
Atât mă tem, că încă nu am scris
Cum să te spânzur într-o carte.
Să văd cum mori și Tu măcar o dată
Cum sufletul îți curge în pământ
Că n-ai în tine nimic sfânt
Ființă hâdă fără nici o Pată?!
Aduni copii, femei, bătrâni
Cum îi alegi, nebună fără minte?
Dintre cei răi, pe cel cuminte
Tu, Pacoste, din Casa de nebuni.
Sunt prea bătrân să mă mai tem de tine
Și n-am sfârșit ce am avut de scris
Omoară, Doamne, păcătoasa-n vis
Și-nvață-mă să fac ce se cuvine.
poezie de Aurel Anghel
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bătrânețe și visare, adresa este: