Poezii despre barbă și iubire
poezii despre barbă și iubire.
Dați-mi femei, vin și tutun
Dați-mi femei, vin și tutun
Până voi protesta, "de-ajuns, vă spun!"
Faceți asta-n ritm cât mai vioi
Până în ziua cea de-apoi:
Pentru că ele, pe barba mea,-nsurită,
Sunt Treimea mea cea mai iubită.
poezie de John Keats, 17951821, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste
Noaptea-n friguri se divide
când încă mai am gură să-mi las
sărutul pe degetele despletite,
întoarse-n oglinda lor de popas.
Și oglinda e gură rănită
și-n fiecare dinte te-arăți,
ca o regină umbrită
de crenelurile unei roase cetăți...
Oglinda în mărul ce ești se înfige,
suc dulce îmi curge în barbă
dar zeama e sânge și frige
și după ce trece,
sunt iarbă...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Voi trece pragul de iarbă
sub care curge raiul din noi,
păsări cu aripi de porțelan ni se arată în vis
iar mâinile care vor să le atingă se fac poeme-
dintre acelea ce înfloresc numai în barba lui Dumnezeu.
Știu că iubirea e pâinea frământată de îngeri,
de aceea ne vom așeza la masă
și vom tăcea până ce luna își va arăta ochiul,
iar atunci când noaptea ne va lua de mâini
ne vom lumina reciproc.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
Cică lucrurile mai trec odată
Pe unde-au mai fost
Ca niște sentimente-comete.
Trebuie numai să știi să le-aștepți,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc
Infinite perechi de ghete.
Asta înseamnă că salcâmul
Tăiat astă-toamnă
Se va mai înălța pentru o clipă
Pe vechea lui rădăcină.
Că tu mă vei mai iubi cu adevărat
Peste câteva miliarde de ani lumină.
O, poate nu mai e mult până-atunci,
Cine știe!
Iată, eu am și-nceput să te-aștept
Măsurând timpul cu barba,
Veșnicie cu veșnicie.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine, Doamne, stau...!
O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Și bine, Doamne, stau și eu
Că Rai e și-n sufletul meu!
Mai chicotește câte-un sfânt
Când deodată-ncep să cânt
Și pizmă-mi poartă-n barba lor
Toți dracii care trist mă vor...
Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc și eu
Și pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
Că numai ea-i fără cusur.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îngerii iubesc...
Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc ușor
sub roua zorilor...
Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!
Cenușa amurgului
îi mai rănește uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.
Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenușa apusurilor dureroase,
uită chiar și barba lânoasă
și glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
[...] Citește tot
poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitatea copiază arta
Urmând
una
din
directivele liricii
Anei
Blandiana
Pârinții mei
(mama în special)
M-a(u)
răsturnat
direct
din mormânt
în
leagăn
Și astfel
în
copilărie
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (26 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cuvinte naufragiate
"Să nu uiți!'
Așa mi-ai spus,
Să nu uiți că te iubesc întreit!
Și am crezut
Că asta-i fericirea
În grad absolut
Căușul palmei Domnului
Că e am crezut,
În care ne vom cuibări
Până ce barba iți va albi.
Mai știi
Cand ți- am spus că la tine
În genunchi
Voi veni
Iar tu mi-ai spus
Că preș te vei face
Să nu mi-i rănesc?
Eu am venit iubite
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversare
Mă-ntind pe muchia barbară
A singurului Nu din jur,
Visând o barbă cuaternară
Pe care s-o (pardon!) înjur;
Boltesc minuni peste portaluri,
Strâng pâine pentru miile de pești,
Dotez canalele cu valuri
Și-auzul cu ereți domnești...
Și te iubesc la nesfârșire,
Frumoasa mea de Poc și Pac,
Ping-poanga mea, Tu nălucire
A zilelor ce intră-n sac,
Reglementara mea eroare,
Borcanul meu cu murături!
(Ghici ce timpan-de-dor mă doare,
Prinos al dulcii tale guri?)...
[...] Citește tot
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința ariciului
Un arici găsi un brici
Într-o tufă de urzici,
Vrând și el să se-ngrijească
Gândi să se bărbierească.
Cum n-avea oglinzi pe plac
Merse iute la un lac,
Se privi, făcuse spumă,
Dar atunci veni o turmă
De mistreți tulburând apa
Și așa-i stricară treaba.
Luna-n cer i-a făcut semn:
Să se radă nu e demn,
Ne-am de-arici, vestite neamuri
Stau cuminți și nu-și fac planuri
Să-și dea barba pe-o dorință,
Că-i iubit de-o veveriță!
fabulă de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre barbă și iubire, adresa este: