bucurie şi nemulţumire

Povestea toamnei

Am lăcrimat când au plecat cocorii
Plutind uşor spre înălţimi albastre
Zburând lăsau din infinitul zării
Pustiu şi jar în sufletele noastre.

Când m-am întors, în jurul meu natura
Zăcea pe o saltea de frunze moarte
Şi viaţa-şi terminase aventura
Prin crengi hidoase, rupte şi uscate.

O linişte adâncă, nefirească
Paralizase-n-mine-ncet voinţa
Şi o imensă rană sufletească
Îmi devenise-acum toată fiinţa.

Când El văzu nemulţumit acestea,
Chemă cerimea la raport, în goană
Şi rescriind de la-nceput povestea
Luă naştere ceva ce-i zice, toamnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gelu Crisan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 de Cupe (Sonet Tarot)

Dezinteres, închidere în sine,
Nemulţumire mare, apatie,
Încerci să înţelegi ce e cu tine,
Deşi inima ta prea bine ştie.
Te-ai plictisit şi nu mai ai dorinţă
Tot ce posezi acum banal îţi pare
Ai vrea să scapi de-această neputinţă
Ce te-a cuprins şi strâns te ţine-n gheare.
Întoarce capul şi fă ochii roată
Nu sta căzut aşa în reverie
Că lucruri noi în cale ţi se-arată,
Primeşte-le acum cu bucurie.

Când ce-a fost bun nu te mai ispiteşte,
Fă o schimbare, poate îţi prieşte.

sonet de Octavian Cocoş (22 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cooney Potter

Am moştenit de la tata patruzeci de acri de pământ
Dar, cu munca mea, a soţiei, a celor doi băieţi şi a celor două fete
Din zori până la asfinţit, am ajuns proprietarul
A o mie de acri.
Nemulţumit,
Dorind să ajung stăpânul a două mii de acri,
Am căznit în toţi anii cu sapa şi cu plugul,
Trudind, refuzând orice bucurie - mie, soţiei, fiilor şi fiicelor mele.
Squire Higbee greşeşte când spune
Că am murit fiindcă am fumat ţigări Red Eagle.
Mâncatul pe genunchi şi băutul cafelei la repezeală
În timpul aratului, semănatului şi recoltatului
M-a adus aici înainte de vreme, când abia împlinisem şaizeci de ani.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fi!

Nu fi mândru!

Nu fi trist!

Nu fi prost!

Nu fi lacom!

Nu fi invidios!

Nu fi laş!

Nu fi viclean!

Nu fi făţarnic!

Nu fi avar!

Nu fi răzbunător! -

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Nu fi!
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul e o cacialma

Azi, bucolicul peisaj
A rămas doar un miraj,
Nu te face să visezi,
Poate doar ca să oftezi.

Unde-s vremurile când
Înjurai numai în gând,
Iar plăcutul şi prostia
Se uneau cu bucuria.

Azi, poţi scrie pe Facebook
Ca să nu te mai simţi "cuc",
Poţi afla şi ce va fi,
Însă doar când şti citi.

Adevărul nu-l mai crezi
Nici atuncea când îl vezi,
Vrei mai mult şi tot mai mult,
Egoist incult sau cult.

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Val
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumire

Nu-i drumul vieţii presărat
Cu flori şi nestemate
Dar nu-i pe lume mai bogat
Decât acel ce le-a luat
Cu mulţumire toate.

Sărac e omul pe pământ
De n-are un ban de pâine
Dar mai sărac e ca oricând
Când soarta-şi plânge murmurând
Nemulţumit şi azi şi mâine.

Şi-i om pe lume fericit
Acel ce-n umilinţă
Îsi duce crucea liniştit
Că-n crucea lui el a găsit
Izvor de biruinţă.

Şi-i om cu farmec pe pământ
Nu cel ce spune multe

[...] Citeşte tot

poezie de A. Cornel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

În cimitirul cu cruci albe
Cavouri, multe morminte
Este linişte deplină
De te miri ce să existe.

În jur se văd flori
Din respect şi amintire
Pentru cei care au fost
Regretând a lor despărţire.

Se văd feţele cernite
Murmure, niciun cuvânt,
Nici în tainicele morminte,
Totul pare adormit.

Privesc la toţi întristat
Şi gândesc ce o să fie
Fiecărui fiindu-i dat
Lunga cale de veşnicie.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri râvnite

Eram copil, când limba mieilor înţelegeam
Şi îmi păreau cele mai scumpe păpuşi vii din lume,
Erau vacanţe lungi cu saci de amintiri de neuitat
Puşi la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăţie.

Era pe vemea copilăriei mele,
Atât de ieftină şi des găsită bucuria
Şi-mi amintesc cât de săraci eram,
Că o păpuşă din zdremţe de aveam,
Mă lăudam copilăros la toţi copiii.
Acum nepoţii noştri au de toate
Mă bate Dumnezeu să mint,
Dar tot mai des îi paşte nemulţumirea, plictiseala
Şi libertatea o înţeleg greşit.

Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
Umblam desculţă, plouată şi dezbrăcată ca să mă călesc,
Aşa mă sfătuiau părinţii,
Şi eram sănătoasă, fericită alături de copiii din vecini

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri râvnite

Eram copil, când limba mieilor înţelegeam
Şi îmi păreau cele mai scumpe păpuşi vii din lume,
Erau vacanţe lungi cu saci de amintiri de neuitat
Puşi la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăţie.

Era pe vemea copilăriei mele,
Atât de ieftină şi des găsită bucuria
Şi-mi amintesc cât de săraci eram,
Că o păpuşă din zdremţe de aveam,
Mă lăudam copilăros la toţi copiii.
Acum nepoţii noştri au de toate
Mă bate Dumnezeu să mint,
Dar tot mai des îi paşte nemulţumirea, plictiseala
Şi libertatea o înţeleg greşit.

Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
Umblam desculţă, plouată şi dezbrăcată ca să mă călesc,
mă sfătuiau părinţii
Eram sănătoasă şi fericită alături de copiii din vecini

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce-ai făcut astăzi?

Tu ce-ai făcut astăzi?
Paşii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simţit-o?
Ai lăsat îmbrăţişarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleştarea gândurilor tale?
Ai simţit bucuria clipei, firescul emoţiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările şi răutăţile semenilor supăraţi?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepţi spre dormitor cu pace-n suflet?

Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simţit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!