bujori şi inimă

Floare de bujor

Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse,
În petalele încinse
Liniştit pâlpâie dorul.

Cu aripile destinse
Fluturii îşi opresc zborul,
Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse.

Fetele de dor cuprinse
Inimii deschid zăvorul,
Înfocat li-i obrăjorul,
În iubirlle aprinse
Râde-nflăcărat bujorul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când eu prin lume

Pe când eu prin lume pribeag mă purtam,
pe când doar la dansa cu gândul eram,
Ea n-a mai putut să m-aştepte atât
şi-a pus cununia în cap cu-n urât.
Şi iată trăieşte iubita mea veche
cu-n prost ce nu-şi află pe lume pereche.

Curată mi-i mândra ca fulgul de nea,
de-a pururi o port eu în inima mea;
obraji ca bujorii şi ochi îngereşti,
şi noi am putut să trăim ca-n poveşti!
dar eu m-am căscat la noroc cum dispare,
nicicând n-am făcut o prostie mai mare.

poezie clasică de Heinrich Heine
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai şti...

De-ai şti tu, fată, ce te-aş fugări
peste omătul iernii
şi te-aş uita-ntre trandafiri,
să te găsesc la brâul verii…
şi ce-aş mai haiduci cu tine-n zori
ca să te tăvălesc prin ceaţă,
să-ţi ud cu rouă din obraji bujori
şi să te şterg cu izma creaţă…
şi cum te-aş strânge-n pod de palmă,
ca un pescar o ştiucă în năvod,
şi ce te-aş săruta, ca pe-o icoană,
când tu m-ai ferici cu-n plod…

* * *

şi iar te-aş fugări peste omăt
şi-aş haiduci cu tine-n zori,
ţi-aş poteci prin inimă fiori
iar tu… mi-ai zămisli feciori…

poezie de Ioan Gabriel Puşcă
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai spunem

nu mai spunem nimic,
nu mai spunem.

împovăraţi,
ca nişte bujori sub clarul lunii,
umerii noştrii să înflorească exploziv.

pe ţeasta albăstrie a pământului
timpul s-alunece uşor.

din inimi să ţâşnească fluvii de lavă
peste al nopţilor fier.

nu mai spunem nimic,
nu mai spunem.

ciocârliile să ridice c-un tril
primăverile-n cer.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă-n dor

Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă iubită,
Sufletul de patimi grele,
Plânge-n lacrima grăbită.

Dragostea... mă-ncolăceşte
În petale reci de floare
Şi-n bujorul ce-nroşeşte
Buze dulci, c-o sărutare.

Şi în dar, iubire, iată,
Pică flori de liliac
Peste trup nebun de fată,
Ce m-aşteaptă lângă lac.

Printre vise, clipa trece
Ca o vrajă-nlănţuită,
De cristal e ochiul rece,
Mereu, liniştea-i grăbită.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au inflorit bujorii

Au înflorit bujorii în grădina mea
Şi mă privesc aşa îndrăgostiţi
În bătaia lin-a vântului se leagănă
Atât de treji şi-atât de adormiţi!

Stau unul lângă altul la fereastră
Cântând în si bemol major la liră
Nu pot să-i pun la mine-n glastră-
Rupându-i astfel fără pic de milă

Dar tare-aş vrea, pentru o clipă doar
Din suflet şi din inimă să-mi plouă
Astfel să dau a mele lacrimi ca şi dar
Mici diamante pentru ei-în loc de rouă

Au înflorit bujorii în grădina mea
Sfârşit de mai e început de vară
Şi-ncerc să scriu pe cer:”Ah, nu pleca!
Nostalgică şi dulce primăvară!”

poezie de Tania Scutaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare

Ai plecat, aşa, de lângă mine,
ca frunza în toamna ruginie,
am ramăs singur şi uitat,
mi-ai lăsat o inimă rănită.

Te-ai scuturat ca floarea de bujor
în zi de vară însorită
şi ai urcat prea repede acolo,
în lumea aceea, ce n-o ştiu.

Cum ai putut să uiţi de tot,
de sentimente, de iubire,
ai rupt o rază de lumină,
lăsând întunericul stăpân.

Privesc acum şi mă gândesc,
iar ploaia rece mă-ncălzeşte
cu stropi de ură şi venin,
sufletul l-a răscolit.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec răscopt

Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor şi de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic şi năuc,
delirează mândrul cuc
şi pleacă-n stele buluc,
să culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire şi de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!

poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În patul de ger

Mai întâi moartea şi-a rujat coasa
cu o inimă stătută
apoi a dansat o stea neştiutoare
prin lanul de picioare
o bătută...
Eu dorm în patul ei
cu secunda la cap
cu peretele la margine
şi în oglindă
cu o altă oglindă sap.
Mă trec fiorii
ascunşi în scânduri
în grădină bujorii
îmi miros din gânduri.
Se usucă foşnetul
se usucă vântul
se usucă
oamenii
ce ne ţin rândul!
Trec morţii pe cer

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce barbară e iubirea

O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neştire,
Ucidem tot ce-avem mai drag!

Mai ieri în dragostea ta oarbă
Şopteai triumfător: "E a mea!"
Te uită azi şi te întreabă
Ce s-a făcut sărmana ea?

De ce s-au stins tânjiţi bujorii
Şi ochii nu mai râd deloc?
Au ars în jariştea plânsorii,
S-au stins în lacrime de foc.

Mai ţii tu minte oare ceasul
Întâi voastre întâlniri:
Surâsul ei senin şi galasul
Şi toată vraja din priviri?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!