Poezii despre căile ferate și viață
poezii despre căile ferate și viață.
Acarul de reportaj
poetu ia o pauză de țigară -
ca un marfar într-o gară, țigara ia o pauză de poet -
fumul e ocazia rară
când viața și moartea poetului
se transmit în direct
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am trăit ca o casă lângă calea ferată
din când în când apărea
câte o pereche de fazani
crescuseră nucii
mă trezesc în fiecare noapte
la aceeași oră
să visez
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, România
La mulți ani, România
Ce trăiești bucuria
Ce ne hrănești cu iubiri cerești
O țară de povești
Române ori unde ești
La țară să te gândești
Să o iubești
Să trăiești cu tradiții românești
Nici unde nu ai să mai găsești
Trăiri precum, cele de pe aceste plaiuri
Unde se aud triluri de grauri
Așez pe capul tău lauri
Și voi, că tu, Române să te lauzi
Când auzi... vești de pe aceste plaiuri
Sunt cazuri și necazuri
În a vieți drum... tu schimbi macazuri
[...] Citește tot
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit foarte păros
Am devenit foarte păros, am păr pe tot corpul.
Mi-i teamă că vor începe să mă vâneze pentru blana mea.
Cămașa colorată pe care-o port n-are la dragoste lipici,
arată ca fotografia aeriană a unui nod feroviar.
Noaptea, sub pled, trupul meu e treaz și disponibil,
ca ochii unui om acoperiți înainte de a fi împușcat.
Rătăcesc pretutindeni, fără odihnă; prea
înfometat de viață voi muri.
Încerc, totuși, să fiu calm, ca o movilă cu toate orașele distruse,
neturburat ca un cimitir.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leagănul bocancilor pe un pervaz
Bocancii soldaților ațipesc pe un pervaz,
Smuls din fereastra lumii boțite,
Cutreierând vise din macaz în macaz,
Descălțați de ei înșiși, și fără cuvinte.
Bocancii aceia cu glod din infern,
Și cu speranța în pereți, coșcovită,
Trăiesc moartea însăși prin glonțul etern,
Și viața întreagă ce-o să-i înghită.
Bocanci ai tranșeelor săpate -n cuvinte
Ce învârt în suflet mori de vânt,
Siberiilor ce vin să te alinte,
Când nici nu ești înscris la cuvânt.
Bocancii aceia de dor și baladă,
Ce-și caută drum fără porunci,
Sunt obosiți și sătui să mai vadă
Cum omenirea doarme-n papuci...
[...] Citește tot
poezie de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul spre neant
Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis
Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari.
Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau și inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se țipă un raport.
Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, și mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.
Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aștept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceleratul cu vise-nfruptate
Acceleratul coboară în stradă
Pe calea ferată închipuită,
Tu stai în vagonul de gardă
Atrăgând călătorii-n ispită.
Vremurile bune-s lipite
De gesturi proaspăt mascate
De buzele tale încrețite,
De-o poveste cu zâne uitate.
Eu citesc privirea-ți din zbor,
Acceleratul turuie-n șoapte
Și-amândoi pe-al vieții coridor
Intrăm cu vise înfruptate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un copac
Nu-mi mai pasc mânjii miezul copilăriei
La poalele dealului,
Cu urechea lipită de calea ferată
Și plăcerea trenurilor care vor veni.
Plantele se îmbogățeau de lumină,
Iar sufletul era uns cu ierburi.
Foamea era o emoție care dădea în sete,
Apa se limpezea când bea regina florilor.
Nu mai sunt fetițele care mă iubeau,
Nici privilegiul de a ignora
Ori de a nu ști
Ca ele urcă-n trupul femeii
Alungate mai devreme.
Sunt un copac pe care-l mângaie cerul
Cu o înțelegere
Aproape omenească,
La marginea vieții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acarii
Și n-am murit cum ei ne blestemară,
Mai facem umbră-n fiecare vară,
Ca iepurii fugirăm de-a lor pușcă
Dar umbra noastră ca un tigru-i mușcă.
Pe urma noastră dacă vin și umblă,
Nu dau decît de o neutră umbră,
Cu bîrfe, cu cerneluri și cu armii
S-au pus pe urma dragostei jandarmii.
Iubita mea, în lumea asta rece
Iubirea-i boala care nu mai trece.
Iubita mea, visam pe-un cîmp de rouă
Luntrind două sicrie, amîndouă.
Și pe această îngerească apă
Visam că de urmăritori se scapă;
Că-n toată viața noastră agitată
Nu te-am îmbrățișat măcar odată.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Totuși, iubirea, 1983
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada cu cratere
sunt cratere în șoseaua vieții în care multe destine stau agățate
multe prăbușite
cratere care asteaptă autostopul la un tren care nu mai are cale ferată
aceasta a fost scoasă pentru că i se furau tranversele
oamenii nu mai aveau lemne
acum pe șosea trec doar gipane
au roțile așa de mari ca valoare că trec fără probleme
peste acele destine
agățate în cratere pe strada pe care trec
numai gipane!
poezie de Viorel Muha (februarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre căile ferate și viață, adresa este: