Poezii despre călărie și timp
poezii despre călărie și timp.
* * *
vin călare pe un inorog
să te cer lunii de soață
la noapte o să fiu cel iubit
să adormi gata voalată
așa vei fi mai ușor de răpit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Velur
Când tu revii se face în miezul zilei noapte
și îmi aduc sobolii prin galerie lapte
ridichi de lună nouă și ștevii de sobol
alimentarul bol
când tu revii sar blănile de nurci
pe patul meu de fier în care urci
ca o cascadă veche de parfum
vin călăreții obosiți de drum
începe casa liniștit să ardă
din beciul rece până la mansardă
cum arde rapița pe câmp în lanuri
poezie clasică de Virgil Teodorescu din Blănurile oceanelor și alte poeme (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
soldat al timpului
între război și pace
între lumină și întuneric
călare
sau așezat pe o piatră funerară
doar cu numele
nu e timp pentru istorie
cum nu e anotimp pentru primăvară
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător la drumul mare
Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan
Și călătorul la drumul mare
Venea călare venea călare
Străinul a venit călare și-a oprit la vechiul han.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Herghelia timpului
Dă-mi Doamne un cal
cu care să ajung în rai
și de acolo pe jos
să-i aduc o căpiță din iadul lui
cu care să mă întoarcă
de unde am pornit
și-a nechezat
și și-a băit în balele secundei
spinarea
pe care-o viață-am călărit
și m-am tot fugărit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planta învățând olandeză
Timpul moare!
Put secundele cu inimile deschise
Se aud minutele cum bat
Orele călăresc minutarele interzise.
Număr
pajiștea cu o umbrelă din care ploaia
și-a anunțat deschiderea
fulgerului. Știi! Știi!
Știi să te lași
cu pașii pe spate. Punct!
Am înțeles că sunt un garaj
din care
se aud
motoare cu îngeri în spinare
în picaj.
Nu, tremur de frică să nu vină iarna!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
trezește-te iubito
te rog trezește-te
adormirea ta a născut
un armaghedon prin brutusiană
din maci
moartea a devenit bunică
emotivă mănâncă o primăvară
în anticamera întâmplării
așteptând ultimul călăreț
să-ți aducă florii
haide
e timpul timpului
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec orele grăbite
Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile le-ajung tacit din urmă,
secunda dintre ace, rămasă fără glas,
adună, în tăcere, speranța ce se curmă.
Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei și dorul renăscut
cu ultima bătaie, a orei care trece.
Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte și de alta urcând înspre cetate.
De sus, de pe terasă, aud un saxofon,
își urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava plecată din trombon
cu notele furate din partituri banale.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul călare
Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
La ora când toți, în secunda când toți,
bolnavi, sănătoși, unii vii, alții morți,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
și vor să încalece și vor să se ducă
și vor să-și ia caii legați de ulucă,
o, și-a găsit fiecare,
o, și-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu măgarul la plimbare
Printre sfinți pictați pe ceruri,
Mă plimbam cu-al meu măgar,
Povestindu-mi, de prin veacuri,
Cum era el armăsar.
Trăncănind ca un limbut,
N-a putut zări în zare,
Coborând din azimut,
Cete de îngeri călare.
poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre călărie și timp, adresa este: