Poezii despre căsătorie și familie
poezii despre căsătorie și familie.
Cucul
Cucii se complac într-o viață de boem
Și nu-s buni de soți sau de neveste, neam.
Pentru pacea familiei e un blestem,
Dacă-ți intră cucu-n casă, tam-nesam.
poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spuneți-mi acum
Spuneți-mi acum, ce-ar putea dori mai mult un om
Decât să-și bea singur, în liniște, pocalul de vin?
Mi-ar plăcea să am seara oaspeți cu care să discut filozofie,
Nu să mă trezesc cu perceptorii care vin să colecteze impozite:
Cei trei feciori ai mei s-au căsătorit cu fete din familii bune,
Iar cele cinci fete s-au măritat cu bărbați de calitate.
Prin urmare, am motive pentru a trăi fericit o sută de ani,
Fără să-mi pese, la urma urmei, de Paradis.
poezie de Wang Chi, sec. al VIII lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Familia "P"
Mintea bărbatului - fecioară,
Mintea femeii - copt bărbat;
Una-i ca perna de ușoară,
Cealaltă, grea precum un pat.
Perna femeilor - o piatră,
Patul bărbaților - un sân;
Iubirea trece, moartea latră,
Perna și patul, soți rămân.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog în familie
După vreo trei ani de zile
Soțul întreabă soția:
- Nevastă, mai ții la mine?
S-au azi terminăm chindia?
- Nu te-am iubit niciodată.
Nu te iubesc nici acum.
De când m-ai luat de fată
Te-am urât ca și acum.
- Dacă mă urăști și-acum,
Eu zic să ne despărțim.
Fiecare pe alt drum,
De astăzi, hai să pornim!
- Fiindcă nu ai fost bărbat
Noi de mult ne-am despărțit.
Cu altul te-am înșelat
Când erai tu amețit.
- Să fii sănătoasă fată!
Și eu grijă am avut.
Ai fost și tu înșelată,
Ba chiar și mai de demult.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu existam când te-ai născut
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreți că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuți în aceeași zi,
Ne-am fi petrecut toată viața împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanță între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aș fi devenit o floare îmbrățișându-și fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.
Poezia a fost scrisă in jurul anului 1075, când poetul Su Shi își visa soția moartă. S-a căsătorit cu ea in 1054, cand ea avea cinsprezece ani. Din nefericire, a murit 11 ani mai târziu. Anul următor, a reînmormântat-o în cimitirul familiei din ținutul Sichuan și a plantat câțiva pini in jurul criptei.
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fidelitatea
Cum a decis umanitatea,
Problema cea mai importantă
Și evident, mai relevantă
În cuplu, e fidelitatea
Exemplu-și are plinătatea,
Într-o familie pedantă
Ce prin ținută elegantă
Și-a cucerit celebritatea
Ca o soție iubitoare,
Ea pentru el avea un cult,
Îl venera ca pe un soare
Într-un demers cumva "ocult"
Și când muri-i ceru iertare,
Că nu l-a înșelat... mai mult.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hârciogul
Hârciogu-adună făr ́ habar
Și are-n casă și-n hambar
Depozite și-antichități
Aduse din vecinătăți
Depuse-acolo teanc grămadă
Ca lumea să vadă,
Cât este el de strângător,
Nu e deloc risipitor.
Și-a angajat în treaba asta
Chiar nevasta
Iar la copiii lui zevzeci
Le ține lecții zeci și zeci
Să fie-abili și vanitoși,
Orgolioși,
Să ocolească modestia
Verișoară cu prostia!
Familia, fără vorbă multă,
Îl ascultă
Iar mult stimata hârciog-doamna,
[...] Citește tot
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie de calitate
Fără pereche în bună creștere și frumusețe,
o doamnă delicată și-a găsit refugiul
în această vale uitată de lume.
Ea este de familie nobilă,
dar toată avuția i s-a risipit;
acum trăiește ca iarba și ca arborii.
Când centrul administrativ a căzut în mâna rebelilor,
frații ei au fost condamnați la moarte;
originea și rangul nu mai valorau nimic - - -
nu a fost lăsată măcar
să adune și să le îngroape oasele.
Oamenii se întorc repede împotriva celor
pe care i-au slujit și cărora le-a trecut vremea - - -
norocul este flacăra unei lămpi
aplecându-se sub bătaia vântului.
Soțul e un tip frivol
care și-a găsit o altă femeie frumoasă.
Chiar zorelele, deschizându-și floarea în fiecare seară,
sunt un exemplu de constanță pe lângă el;
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lillian Stewart
Am fost fata lui Lambert Hutchins,
Născută într-o cabană de lemn lângă moară,
În spatele conacului cu turnuri, cu balcoane rotunde și acoperiș din piatră tăiată.
Cât de mândră era mama de acea clădire,
Cât de mândră de ascensiunea tatei în lume!
Iar tata ne iubea și ne veghea,
Păzindu-ne fericirea.
Dar cred că era blestemată casa,
Pentru că averea tatei, lăsând conacul deoparte, era neînsemnată.
Când soțul meu a înțeles că s-a căsătorit
Cu o fată care era în realitate săracă,
A început să ia în râs turnurile casei
Și să spună că era de fapt una din fraudele lumii,
O capcană perfidă ridicată pentru a înșela tinerii, clădind în ei speranța
Unei oferte care nu va deveni niciodată realitate
Și că un om care își vinde votul
Trebuie să fi primit în schimbul trădarii electoratului destui bani
Pentru a își întreține bine familia.
M-a exasperat până acolo că m-am întors acasă
Și am trăit necăsătorită până am murit,
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămășițe
Mă golesc de numele altora. Golesc tot din buzunare.
Golesc pantofii și-i las la marginea drumului.
Noaptea dau limbile ceasului înapoi;
deschid albumul de familie și mă văd copil.
La ce-mi folosește asta? Orele și-au făcut deja treaba.
Îmi rostesc numele. Spun la revedere.
Cuvintele se urmează unul pe altul în bătaia vântului.
Îmi iubesc soția, dar ea se îndepărtează.
Părinții mei se ridică de pe tronurile lor
în încăperile lăptoase-ale norilor. Aș mai putea cânta?
Timpul îmi spune cine sunt. Mă transform și sunt același.
Mă golesc de propria viață și viața mea rămâne.
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre căsătorie și familie, adresa este: