Poezii despre cai și viață
poezii despre cai și viață.
Viață
Aud întruna chiote de hoarde
Și tropot de cai nepotcoviți
Și plâns sfâșietor de robi izbiți
Cu bice lungi de foc și cu joarde.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
un car de vreme a trecut prin viața mea
în loc de cai era târât de... nu te pot uita
și eu mergeam posac în urma lui
mereu visând că ești a nimănui...
catren de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porniri
din țânțari mi-au ieșit
în zbaterea mea secundară
numai iepe tinere și uneori câte un mânz debil care
nu va ajunge armăsar niciodată
și cui i-ar trebui?!
herghelii de vise mân în prejme aurii
pustii nu-s cerurile, ci reflexia țărânii,
acolo-s gâze strălucind bogat, rugile mele rătăcind
urma părinților desculță în clisă, iată
viața mea pământeană
aspirațiile par să nu fie ale mele
sunt chemările muzicii prea sus, scântei
dezgolindu-mi foiță cu foiță sufletul
Din armăsari, temutele porniri în faptă,
ce de-a țânțari au năpădit ferestre
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-retenia
prietenii tineri încearcă să te
supere, ștind că nu mai ai mult
de trăit (?!) prin dispariție fizică
poezia dulcică, scrisă la botul
unui cal cu mânere i-pod. și?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul
Sunt ideea prin care se intră în cetate.
Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.
Pe un cal trebuie să dai totul,
pentru a nu rămâne în afara cetății
ca singurătatea
sau ca marele fiu al cenușii.
Orice om are nevoie de-un cal.
Niciodată caii n-or să dispară din istorie.
E-o problemă de viață și de moarte.
Dar pe un cal trebuie să dai tot o idee
din care să iasă oameni și arme,
mai ales că un cal se poate face din orice
chiar și din compot, chiar și din fluturi,
cu o singură condiție însă
ca să nu-l poată mânca niciodată
chibritele și lupii.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transformare
un pion
singuratic
pe eșichierul vieții
amenințat
de regi
și de dame
urmează destinul
stabilit
până la un punct
tranzitoriu
când i se oferă
posibilitatea
unui salt
putând astfel
deveni
cal, turn,
sau nebun...
poezie de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basm
Curgea ca plânsul umbra de sub frunză
înrăcorind soldații morți.
Stă steaua lună mult lehuză
fără de nopți.
Ah, îmi murise calul sub genunchi,
în raze mă proptisem să nu cad, -
un unghi de stea, numai un unghi
mă adormea.
Și mi-am fost pus ochiul deschis
pe piatra colțuroasă.
În viața mea n-avui
nici vis și nici secundă sângeroasă.
M-au tăvălit pe alb
și m-au scuipat,
un cal m-ar fi iubit și tată.
Ah, doamne, eu sunt împărat
ce-a fost odată
ca și niciodată.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie despre Peg Nicholson, iapa popii
Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Care parc-avea aripi, nu picioare;
Dar acum plutește pe Nith la vale
Și curând va pluti pe mare.
Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Care galopa pe dealuri și vâlcele;
Dar acum plutește-n pe Nith la vale
Fără potcoave și fără piele.
Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Care toată viața a dus un popă-n spate;
Dar acum plutește-n pe Nith la vale,
Au hrană peștii din Solway pe săturate.
Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Pe care-a călărit-o popa pân' la moarte;
Era trudită și plină de răni biata gloabă
Ca și alte vite din turma popii, jerpelite toate.
poezie clasică de Robert Burns, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, adevărul și calea...
Trăim intens o epocă șocantă;
suntem savanți, și diavoli, și cobai,
iar Dumnezeu pe ultima turnantă
ne vrea și sfinți, și călăreți, și cai!
Nimic nu mai oprește lunecarea
pe toboganul marelui desfrâu
când muntele se-amestecă cu marea
și omenirea nu mai are frâu...
Să ne urcăm în limuzina rece
și să-nchinăm paharul rubiniu,
că viața-i vis și tot ca visul trece,
iar omul doar o dată este viu!
Clonează, Doamne, înc-o dată cerul
și dă-ne Nemurirea și-Adevărul!
sonet de Anton Stanciu (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Viața
Vai mie, amară-i viața,
Mai șubredă decât ața!
Unde-i mândrul Decheval
Și-amazoanele pe cal?
Unde-i bădica Traian,
Crai norodului râmlean?
Unde-s marii voievozi
Cu boieri și cu aprozi,
Cu domnițele ochioase,
Învăscute în mătase?
....................
Unde-s soții și dușmanii,
Unde-s lunile și anii,
Unde-s visuri și păreri,
Une-i ziua cea de ieri?
poezie celebră de George Călinescu din Laudă lucrurilor (1963)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cai și viață, adresa este: