ceas şi gânduri

Nu-i nimeni

Nu-i dor şi nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri..
(...)

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni

Nu-i dor şi nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri...
(...)
Şi când pe alte ţărmuri te-o inveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând hoinar

în ceas de noapte
un gând hoinar
timid în usă-ţi bate
de vrei deschide
de nu...
se va întoarce
mai trist ca niciodată
în ceas târziu în noapte..

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Dor

Îţi scriu
în ceas de noapte
scrisori, poeme, şoapte
de dorul tău
departe
mă poartă gândul,
poate,
pe căi catifelate
cu tine parfumate
şi gânduri violete
aştern pe-ntunecate
ecuori disperate
îţi las eu într-o carte
pe viaţă şi pe moarte
suntem uniţi
de soarte

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constantin Noica

O seamă de cuvinte 'ncrucişate
c-un tâlc ce suie tainic din străfund
şi gânduri în balanţă răsturnate
ca aur de nisip pe-un val la prund

din Kant şi din bătrânul Anton Pann
adâncul vorbelor l-ai despicat în taină
- un matematic Baltasar Gracian -
tu gândul îl desbraci de-a vorbei haină

însingurat pe-a veacului alee
la ceas secret de brumă şi cleştar
c-un toc muiat în trudă şi-n idee
clădeşti al sufletului dicţionar.

poezie celebră de Ştefan Baciu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşindu-mi truda

Sosit-a ceasul: truda mea de ani de zile s-a sfârşit.
De ce mă-ncearcă atunci, în taină, atâtea gânduri neguroase?
Sunt oare asemeni cu hamalul, care, sfârşindu-şi munca lui,
Şi luându-şi plata i se pare că nu mai are ce să facă?

Sau milă mi-e de-această trudă, tăcuta nopţii călăuză,
Prietenă cu Aurora şi cu-nţelepţii zei penaţi?

poezie celebră de Puşkin (1830), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Mereu mi-am dorit
Ca Făt-Frumos să mă răpească!
Departe de lume-ascunzându-mă,
Să mă iubească.

Mereu am visat,
La clipa mea de fericire.
La ceas de dor
Eu te chemam în gând, iubire!

Şi ai venit
Şi fără veste m-ai răpit
Din gânduri şi preocupari
Ducându-mă în depărtări.

Şi am fugit,
Strivind trecutul amândoi,
În sărutări de buze moi
Şi ne iubim cum ştim doar noi.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de timp ( grook )

(Un gând de vacanţă)
Vechiul meu ceas măsura timpul
Şi împărţea ziua în subdiviziuni;
dar acum, pierzându-şi ambele ace şi clopoţelul,
măsoară eternitatea-n ani, în zile şi-n luni.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Tremură aceeaşi apă şi frunză
la bătăile aceluiaşi ceas.
În ce tărâm şi-n ce somn te-ai oprit?
Cerească subt ce iarb-ai rămas?

Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ţi mai păstrează chipul
şi după ce-ai plecat.

Fără gând, fără-ndemn, fără glas,
cu mâneca şterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a aceluiaşi pas.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de masochist

Cum poţi iubi ceva cu adevărat
Când ştii că nu poţi dărui iubirea,
Când ochii tăi se varsă sacadat
Întunecându-ţi veşnic glasul şi privirea?

Cum poţi zâmbi unui străin aparte,
Privindu-i sufletul în ultimul răgaz
Şi-n fiecare zi... în fiecare noapte
Să îl săruţi cu gând la alt obraz?

Şi cum poţi fi atât de iubitoare
În fiecare ceas ce este tot mai trist,
Iar când nici ceasul limbă nu mai are
Să-l laşi în propriul joc de masochist?

poezie de Ovidiu Eugen Grama
Adăugat de Ovidiu Eugen Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!