cenzură

Fişă de dosar

Nu
mi-am
cenzurat
niciodată
rănile

Iată

Teii
înfloresc

Şi
eu
sângerez
cu
miresme
cu
tot

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenzorului meu

Se teme Dabija de versu-mi haios,
Se teme Dabija de râul spumos
Ce curge-n cuvintele mele.
Se teme Dabija de un dur adevăr,
Se teme de-o mică steluţă din cer
Ce-i arde retina sub gene.

Nu-mi pasă, Dabija, de "Nu" - ăst al tău,
Nu-mi pasă defel de refuzul să-mi publici scrisoarea-eseu,
Nu-mi pasă defel de cenzură.
Sunt "copilul teribil" al neamului meu
Şi când am inspiraţie râd că mi-e greu
Bâlbâindu-mi cuvântul în gură.

Eh!... Dabija, Dabija, cândva se va scri
Când va vrea Dumnezeu şi noi nu vom mai fi,
Se va scri fără pic de cenzură
Dabija, Dabija, vestitul poet
Trăit într-un secol de hoţi hrăpăreţi
Cenzura nepoeţilor gură...

poezie de Iurie Osoianu (26 decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti

Poveştile

speranţelor noastre de viaţă,
scrise de stihii,
îngălbenesc servile plicurilor de pământ
aştepând să fie deschise
de împărăţia cenzurii din ceruri.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

frânturi de întâlniri
cenzurate

dor de priviri
spate în spate

un umăr ars de soare
privit peste umăr -
o secundă

atingeri pe gânduri albastre
crescute în umbră

poezie de Nicoleta Grădinaru (iulie 2007)
Adăugat de Nicoleta Grădinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocrizii absurde

Ipocrizii banale... mă amuză,
Pudicităţi naive... mă uimesc,
Fără măcar a căuta o scuză,
Decenţei prefăcute îi zâmbesc.

Mă cenzurează... tinere rebele
Şi şmecheraşi uitaţi... de viitor,
Ce-şi tatuează visele pe piele
Ne-nţelegând exuberantul zbor.

Voi desena... puzderii de ispite
Şi voi goli cămara de mascaţi,
De umbrele ce par a fi cinstite
Dar au agenda plină de amanţi.

Ipocrizii absurde mă distrează,
Pudicităţi stupide... mă-ntăresc,
Prostia şi cenzura nu contează,
Eu le ignor prieteni... şi iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte târzie

Trec pe la geamuri şoapte
Ce bat ca ţânţarii de noapte
La lumina diafană
Păstrată in camera solitară.

şi bat in sticla obosită
De greutatea anilor, cei mulţi
Ca cineva să le deschidă,
Să intre în minte şi-n sufletul lui,
Celui care deschide inima,
Să potolească focul încins
Ce aţâţă sufletele călătoare
în vatra pusă-n adânc.

Se plimbă la geamuri agitate
Că intrarea e păzită deja
De zeii muritori şi fiinţe animate
Sobre la vorbe şi-aprinse la fapte.

şi-ncearcă să rupă cenzura

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie (1 octombrie 2010)
Adăugat de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat cuie în fum

Plumburiile minţii tipăresc cuvinte
Reporteri ochii, urechiile scrijelite
Le scriu cenzurii cu scrâşnet de dinte.

Adevărul jărăşte să urle, cânte,
Privindu-l pe cel ce mi-e mai înalt,... înainte.
Bătându-i cuie fumurilor din frunte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuieşte scocul morii

Mulgând norul greu şi murg
Vremuieşte scocul morii
Undeva în geana zării
Bat secundele şi curg.

De un hoţ nedovedit
Tinereţea mi-e furată,
Iar puterea de-altădată
Tot pe scoc s-a izâdit.

Laolaltă cu nisipul
Bat secundele şi curg,
Undeva un demiurg...
Iar îmi cenzurează timpul!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Dacă ar fi să-mi cenzurez gândul,
nimic nu m-ar mai bucura sau întrista,
căutările n-ar avea nici un rost,
m-aş folosi numai de mâini
să sprijin boltirea cerului.
Paşii ar prelungi drumul la orizont.
Nu ştiu ce aş face cu iubirea
rămasă fără casă,
fiindcă sufletul ar fi un deşert
prin care nu trece femeia.
Numai tu eşti umbra pe care mă suprapun
şi intru cu inimă cu tot;
gândurile rămân libere,
păsări îmi înghit clipele
şi zboară.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de vacanţă

Câte doruri de vacanţă
Îmi cutreieră prin fibre
Că mă scad din echilibre
Vag, în fiecare stanţă

Şi când nu mai pot să mi le
Cenzurez şi le reprim,
Ploi subtile mă deprim
Multe nopţi întregi şi zile

O vacanţă plânsă-ntruna
Cum tânjeşti dup-o iubire
Ce-a trecut în amintire
Şi se pierde-ncet ca runa

Când vă văd cu sacu-n spate
Şi cu bronzul pe obraz
Moare-n mine de necaz,
Un duşman, de sănătate

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!