Poezii despre cireșe și lumină
poezii despre cireșe și lumină.
Lumina gestului
Sa punem în gesturi poezie.
Să trezim iubita
cu o floare
și să-i strecurăm, cu gura,
o cireașă,
hrănind
ce are ea tainic.
Sărută sideful osului ei de femeie
și pulsul ce-ți știe numele,
dând clipei veșnicie.
Să punem în gesturi poezie
așa cum
Dumnezeu a pus,
în noi,
lumina.
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Portret interior
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu
mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu
care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade
și-n acest poem o alta albastră o urmează
însă totul încremenește odată cu ultimul
cuvânt al copilăriei un hohot de râs
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 mai 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul Apokastazei
Vrei tu anatomia cuvintelor și florii,
Să vezi pe unde-i drumul ducând în cârcă greșul,
Meridianul căror tristeți mi-au scris cocorii
Și să-ți explic cui oare mi-a înflorit cireșul?
Oricâte paradisuri în ochii lui se-oglindă,
Nu te-aș schimba pe-un înger cu crini pe sub cămașă,
Cu patima luminii vrea braț să te cuprindă,
Flămând, cântec din cântec, de trupul de cireașă.
Când Lucifer, prostuțul, s-a-ndrăgostit de sine,
De-ar fi văzut femeia, rob Ți-ar fi fost, grădina!
Închisă-i paranteza la tainele-Ți divine,
Că lutu-n ziua-a șasea făcuși, umbrind lumina,
Iar Fiul Tău, Olarul, l-a fost luat ca fire,
Cu os de axiomă - că totul e Iubire!
sonet de Dumitru Ichim (29 decembrie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! Mulțumesc părinte, profesor doctor, poet al sufleului meu! Mulțumesc Cireș ivit din Univers, când eu însămi eram [...] | Citește tot comentariul
Lumina din cires
Ai aprins lumina, Doamne,
în cireș. Bondarii zumzăie a Liturghie,
Cuvinte-buburuze pagina ierbii o ară
stropi din mantia lui Pilat
(și-a spălat mâinile la mine în grădină
și eu l-am lăsat.)
Fluturii gândului la Tine zboară
și se închină. Ingenuncheat,
îmbrățișez cireșul, de crucea din el sprijinit,
cu capul plecat.
Gura mi-e roșie de mărturisire. Lacrimile,
care-mi picură la rădacină, au sărutat
picioarele Fiului
și pentru păcatul meu, răstignit.
Ai aprins lumina, Doamne.
E semn că m-ai iertat?
Voi ști abia la Asfințit:
dacă pe ram cireșele cu gust ciudat
[...] Citește tot
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina poeziei mele
Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi și cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.
S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieții le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.
Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceața de cireșe coapte.
E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectru-pastel
cobora seara pe pâlnia lunii
abia zărită silueta ta dintre cireși
îndreptând firea
dând contur sidefat luminii pe sânii tăi
rumeni și arborescentini
poate că trupul tău
e fântâna în care se arată toată
aroma stelară
pământului
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre somn
cuprind între aripi
blândețea sărutului tău...
patima florilor de câmp-
sorb lumina ochilor tăi
bulgăre de apă arzând a viața
și-alung clipa rugând-o să-mi nască zâmbete
strigătul de jale al cerului îmi bântuie somnul
prea departe obrazul să i-l dezmierd
adorm.
floarea de cireș
a murit în viața asta.
poezie de Diana Mitrut
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ne ducem iubirea ca pe o cruce,
amândoi ținem de ea
cu mâinile tremurânde
și nu ne dor pietrele
care sunt aruncate în noi,
lumina ne șterge lacrimile de pe față
la fel ca o mamă blândă,
iar rănile au jarul stins.
Ne minunăm cât de frumos
ne cresc cireșii din carne,
aruncând peste toamne
cel mai frumos curcubeu...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde
De unde această
curgătoare lumină
ce îmi transformă în vitralii
pleoapele
și șoaptele acestea sculptate
în ușiorii de cireș
ai sufletului?
De unde
izvoarele susurânde de dor
clipocind stele
și de unde eu
înspre tine târâindu-mi setoasă
umbra?
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec par
își scutură cireșul florile roz pe lac
iar lebedele nopții se-adăpostesc în undă,
perfidul întuneric îmi face iar pe plac
lăsând printr-o fisură lumina să pătrundă.
dar câtă-nțelepciune să-ndure liniștea
și câtă strălucire vederea-mi să cuprindă,
pe mal plecat cireșul în floare cât să stea
când toaca ploii sparge a lacului oglindă?!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cireșe și lumină, adresa este: