Poezii despre cireșe și visare
poezii despre cireșe și visare.
Omeia
Mi-a inundat sufletul
Ca o ploaie benefică de vară,
M-a făcut să visez...
Cum visează floarea de cireș,
prima oară!
Cu ce-aș putea să mai compar orhideea
Dacă pe pământ n-ar exista... OMEIA?!
poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavaler al florii de cireș
Chip de cireașă mușcată de un elf
zburând tot timpul într-un alt
miraj visat.
... Sandà pe care mi-o-ncalță un zeu
în salt pe inorogul vel înalt
și inșăuat.
Și voi veni să mă prostern
mai mult rănit și mult
învins,
Când ai să bați pe un cadran etern
un nor mai alb și mult mai mult
care a nins.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireșar
Nimeni nu ne crede dacă sărutăm
pasărea din zbor, iarba înverzind.
Noi suntem un fel de martori
ai adolescenței ruginind.
Nimeni nu ne spune: bea, flămândule!
Nimeni nu ne spune: însetatule!
Curge primăvara pe sub fluturi,
visător podeaua curge pe sub tine, patule!
Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos,
cade-mi tu în gura mea uscată
roșie cireașă dintr-un chiparos,
zână inventată!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra cireșului
La umbra cireșului
nu mă distrage nimeni.
La umbra cireșului
Niciodată nu voi înceta să visez.
Lăsați-mă să mă plimb singur pe-aici
printre ceea ce niciodată n-a fost
și fără îndoială nu va fi niciodată.
poezie de John Portelli (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme de trecere
pământ acoperit cu ploi de cireșe
răscoapte în livada din inimă
în tine apun
constelații de vise fără noroc
și germinează semințe de comete
din oseminte păgâne
botezate creștinește
cu apă și foc
cum ai putea înțelege
aceste urme de trecere
cu neroditoare minte de ape
și neroditor pântec de piatră?
poezie de Luminița Suse din Duminica inimii (martie 2006)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina poeziei mele
Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi și cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.
S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieții le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.
Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceața de cireșe coapte.
E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar visez
Să fiu cu tine
să mă îndrăgostesc
să-mi aduci înapoi dimineața
în culori de liliac înflorit
dimineața cu cireși în rugă
unde totul e la locul lui
să mă lași
undeva prea aproape
sau prea departe
să mă rătăcesc
într-un niciunde
pe veci
poezie de Eli Gîlcescu (18 noiembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe
Dacă mi-aș rătăci atingerea pe trupul tău,
Te-aș putea modela precum Dumnezeu,
Ți-aș contura cu pasiune zâmbetul pe veci
Și-aș zămisli spre inima ta, suav, poteci.
Aș da într-o clipă Pământului ocol,
Pe toate gândurile tale aș pune monopol,
Aș inventa cele mai amuzante nebunii,
Să nu mai pleci nicicând, ci doar să vii.
Și toate visele le-aș creiona în fapte,
Ți-aș pune la urechi cireșe coapte,
Parfumul tău mi-ar fi reper de frumusețe,
Iar ochii tăi, despre iubire-o să mă-nvețe.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul nou
Din cireșul veșniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.
Și-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!
Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.
Și cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă..
Îmbrăcați al vostru suflet
[...] Citește tot
poezie de Vasile Militaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea din cireșul din Grădină
Îmbătrânim, femeie, și suntem tot copii,
Împătimiți de jocul ce se numește viață,
Și care va rămâne în urmă-ne, să știi,
În timp ce noi, grăbito, schimba-ne-vom la față.
Îmbătrânim, femeie, și nu regret decât
Că ne-am jucat ca proștii, în loc să ne iubim;
Te-aș prijoni din visuri în brațe, întrucât
Ne-ntinerește jocul și noi îmbătrânim.
Coboară-te din pomul cireșelor ce-ți plac,
Visând că sub rochiță te vor privi spontan
Băieții pentru care simți fluturi în stomac,
În timp ce, nătărăii, bat mingea pe maidan.
Îmbătrânim, femeie, căzând, precum ți-am spus,
De sus în jos, tu, floare; eu, ram, de jos în sus.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (12 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cireșe și visare, adresa este: